Lene, dezinteres sau ceva de genul...

Mai tine cineva minte situatia aia particulara din timpul sesiunii, aia in care te afli de cate ori ai de invatat si iti dai brusc seama ca nu poti invata daca nu ai facut inainte curat, daca nu ai gatit, daca nu ai spalat vasele, rufele, geamurile, daca n-ai facut cumparaturi...?
Eu asa eram. Aveam 4 zile la dispozitie sa invat o tona de materie. Ma trezeam de dimineata in ziua 1, puneam cartile si notitele pe birou si ma asezam in bucatarie la o cafea. In timp ce sorbeam cafeaua ma gandeam la cat am de invatat si-mi faceam planul: sunt 14 cursuri in 4 zile, deci daca invat vreo 4 pe zi, imi ramane timp in ultima zi sa mai si repet. 4 cursuri nu pareau multe, totul parea ok. Eram fericita ca am conceput asa un plan bun de bataie. Ura!
Dupa care roteam ochii prin bucatarie si.. dezastru.. vase nespalate! Spalam vasele imediat. Apoi asteptam sa se zvante si le puneam la loc. Hummm.. parca mi se facea foame. Ma uitam in frigider si nu era nimic de mancare. Faceam ceva de mancare. Pe urma trebuia sa spal din nou vase. Humm.. parca geamul asta e murdar... Daca tot m-am apucat de geamuri... le spal pe toate. Vai de mine ce de mizerie pe covoare. Nu-i nimic, aspir. Toata casa (am avut norocul sa fiu studenta la mine in oras si deci sa locuiesc acasa... apartament cu 3 camere, peste 80 mp... covoare peste tot!)
Dupa aspirat covoare mi se parea ca e totul ok, doar ca erau niste rufe de spalat... iar eu nu aveam masina de spalat pe vremea aia, asa ca spalam cu mana. Ma duceam sa intind rufele in balcon si stupoare! Acolo era totul in dezordine.. ca de altfel in toata casa... deeeeci.. ordine peste tot.
Intre timp se facuse seara, nu mai era cazul sa invat, mai ales ca eram rupta de oboseala.
Ziua 2: Descopeream o carte superba, care nu avea nici o legatura cu rezistenta materialelor, evident. Un roman. De dragoste. Am citit 3 pagini si nu m-am mai putut dezlipi.
Ziua 3: Din nou mizerie in casa. Ufff...
Ziua 4: La naiba! Maine e examenul si eu n-am invatat nimic... Citeam ceva in diagonala, nu retineam nimic, si luam un 5 la examen, asta in cel mai fericit caz!
Ei bine... exact asa ma simt acum la lucru. Am de facut o chestie imputita. O am de vineri.... cu termen de predare azi, marti, la ora 16. Inca n-am scris nici o vorba, dar mi s-a parut foarte interesant sa stau la cafea o ora, sa scriu acest post interminabil, sa merg la baie de foarte multe ori, sa caut o dieta pentru ca as vrea sa slabesc putin, sa citesc bloguri, ziare, sa ma pensez, sa-mi fac freza.. orice, doar sa nu ma apuc.
O fi lene, o fi dezinteres, or fi amandaoua combinate... Nu stiu. Stiu doar ca mi-e o lehamite ingrozitoare sa ma apuc sa fac ceva ce nu stiu exact cum se face, ceva ce nu prea inteleg dar un ceva ce ar trebui sa-l pot explica. Si brusc ma simt ca in urma cu 10 ani, cand as fi facut orice numai sa nu ma apuc de invatat.
Cine a spus ca in viata omul evolueaza, a gresit. Eu nu evoluez deloc, eu ma invart in cerc. Si acum sunt iar in punctul ala... punctul cu "sa ne prefacem ca avem ceva foarte important de facut ca sa nu facem ce trebuie facut".
Chestia ma tracaseaza infernal. Imi vine sa plang de nervi si totusi nu pot face nimic. Probabil ca undeva la ora 14 azi ma voi apuca de lucru, si voi face tot ce pot face in 2 ore, dar nu va fi suficient. Nici pe departe. Mi-e sila de mine, de lucru, de birou si de tot ce are legatura cu asta. Vreau acasa. De tot. Casnica. La asta ma pricep, asta nu ma streseaza. Nu mai vreau sa am o cariera, nu mai vreau sa-mi bat capul cu toti ciudatii si cu diverse probleme care-mi fac neuronii sa explodeze. Vreau pace sufleteasca, vreau liniste, vreau altceva.
Uf.