Cizme de cauciuc

Intotdeauna mi-au placut cizmele de cauciuc. De mic copil mi-au placut. Mi se pareau foarte utile, nu frumoase, doar utile. Eu insa n-am avut niciodata cizme de cauciuc, pentru ca parintii mei nu au considerat ca-mi trebuie. Desi puteau foarte bine sa-mi cumpere, erau pe toate gardurile si erau IEFTINE. Doar nu aveau in ele piele, blana, lac sau mai stiu eu ce chestie care necesita o preluacrare manuala indelungata care sa adauge la costul produsului, respectiv la pretul de vanzare. Cizmele de cauciuc de pe vremea copilariei mele erau niste cizme ordinare, facute doar ca sa nu te uzi la picioare, le aveau in dotare muncitorii sapatori de santuri, copii saraci, taranii care mergeau la camp... si oricine nu isi permitea cizme adevarate...
Acum, cizmele de cauciuc sunt mega fitza. Au model, nu mai sunt doar albastre sau verzi. Acuma sunt multicolore si smechere, si costa de iti pica plombele. Cum pana mea! Sunt cizme de cauciuc! Cum sa dau 200 de lei pe cizme de cauciuc??? Nici alea de piele nu-s asa scumpe... daca le iei in perioada de reduceri... Si stai ca asta nu e tot... esti norocos daca le iei cu 200... inseamna ca le-ai prins la reducere!
Hai sictir, cu cizmele tale de cauciuc cu tot!

Metallica

Din lipsa de idei.... postez ceva ce ma unge pe suflet de fiecare data....



"Master of puppets
I'm pulling your strings
Twisting your mind and smashing your dreams"

Adica cam ca in realitatea de zi cu zi. Cine crede ca-i liber sa face ce vrea... sa se mai gandeasca odata...

Februarie

Si a venit si luna februarie iar eu n-am mai trecut pe aici de ceva vreme. Lipsa de idei. In momente ca asta, ma intreb de ce am blog? Ce rost are sa ai un blog daca tot nu scrii in el? Bune intrebari, la care din pacate nu am raspuns. Ii invidiez sincer pe oamenii aia care au idei in fiecare zi, cateodata chiar de mai multe ori pe zi. Incep sa ma indoiesc de inteligenta mea. Am senzatia ca ma tampesc pe zi ce trece si asta nu poate fi bine.
Am vazut si eu de curand Avatar. Nu la cinema, nu 3D, ci o varianta data jos de pe net. E prea mult pentru mine sa merg 100 km sa vad un film si pe urma sa merg iar 100 km ca sa ma intorc acasa de la cinema. Asa ca vad si eu filmele cum pot. Dar macar acum stiu despre ce vorbeste toata lumea. Filmul nu e rau, dar povestea e una clasica, reciclata. De genul... "Dansand cu lupii" in viitor, SF. Dar e ok, peisajele frumoase, povestea romantica. Mi-a ridicat insa o intrebare... Poate nu ma pricep eu asa de bine, dar eu stiam ca focul, ca sa arda, are nevoie de oxigen. Pe Pandora nu prea era oxigen din cate am inteles eu si totusi unde te uitai, la un moment dat, era prin de flacari frumoase, la fel ca pe Pamant. Ei, na... o mica scapare, nu-i asa o problema.
Oricum, mi-a placut filmul si imi imaginez ca in 3D e mai spectaculos si mai frumos.
In rest... nimic, dar chiar nimic. Viata merge mai departe, la fel de plicticoasa.
Vreau sa vina mai repede vara, sa fie ziua lunga, sa ies la plimbare sa mai fac si altceva, nu numai sa stau si sa ma indop sau sa dorm. Sunt relativ deprimata. Dorm mult dar somnul nu ma satisface si ma simt mereu obosita de parca n-as fi dormit deloc. Asta nu e bine deloc. In fine... o sa treaca, cum trece totul pana la urma.
O zi buna va doresc.