14.12.09

Deci... 2012


Da, am vazut filmul in weekend.
Am pornit la vizionare cu idei preconcepute, recunosc. Nu am citit nici o recenzie pozitiva, iar cunoscutii care l-au vazut inaintea mea mi-au spus ca e de cacao. Ca efectele sunt spectaculoase, dar ca subiectul e simplist si ca filmul e naspa.
Asa ca am pronit cu handicap, sa zicem asa.
Voi fi scurta. Concluzia e ca mie mi-a placut. De fapt trebuia sa stiu ca o sa-mi placa, mi-a placut si Ziua Independentei. Recunosc ca ma dau in vant dupa super productiile hollywoodiene. Imi plac efectele speciale spectaculoase si exagerate. Pentru ca la urma urmelor, ce e un film? Un film ar trebui sa redea fidel realitatea? Nu cred, de realitate sunt satula, traiesc realitatea secunda de secunda. Un film ar trebui sa fie cu totul altceva, ceva ce nu poti vedea de-adevarat. Nu? Eu, cel putin, asa cred.
Totusi, chiar daca nu reda realitatea, filmul nu trebuie sa fie exagerat de fantastic. De exemplu, doctorul plastician care a luat doar doua lectii de zbor, se suie intr-un avion si zboara mai ceva ca pilotii de MIG profesionisti, fara sa intre in panica vreo secunda macar. Pe urma, eroul principal cade cu masina cu tot intr-o crapatura in pamant din care iese lava si reuseste sa iasa, si pe deasupra salveaza si harta. Asta chiar ca a fost prea de tot, hehe. Dar e un film! Nu se poate sa moara eroul principal in prima jumatate de ora.
Deci, da, au existat si faze care m-au enervat, care mi-au insultat inteligenta, dar in general filmul e ok. Mi-a placut, l-as mai vedea cu placere.
Ce mi-a placut cel mai mult insa a fost atitudinea eroului principal, care contrar asteptarilor, nu vroia sa slaveze toata omenirea. Nu era genul de "action hero" care bate tot si salveaza planeta. Il cam durea in cur de planeta, el vroia sa-si salveze familia, lucru care mie mi-a placut maxim.
Presedintele american insa... s-a sacrificat ca un adevarat ce este el.. haha. Dar nu m-a deranjat prea tare pentru ca e o traditie la americani sa-si sacrifice presedintele in filme. Doar in filme. Cred ca e o dorinta ascusa a americanilor sa-si vada presedintele murind, si cum nu reusesc sa o faca pe bune... il omoara in filme, haha.
Cea mai penibila faza insa mi s-a parut aia cu primul ministru italian care moare rugandu-se la Vatican. Faza aia a fost intr-adevar SF cu totul. In realitate, ala ar fi fost primul pe arca. Si singurul. Dar in fine, e doar un film, scaparile sunt iertate.
Concluzia, din nou: mi-a placut 2012...
Nu ma urati pentru ca mi-a placut cel mai hulit film al anului... hihi.

2 comentarii:

Julio Romeo spunea...

si mie mi-a placut :)

Eu, de la birou spunea...

In fine! Deci nu sint singura!