Cel putin asta a fost concluzia la care am ajuns eu dupa o discutie cu fiica-mea. Ea ma intrebase cum de ea, la 8 ani, nu are inca o prietena printre colegele ei. I-am spus ca nu stiu si m-am oferit sa-i impartasesc experienta mea si sa-i povestesc cum am facut eu cand m-am impietenit cu cele cateva prietene bune pe care le am si in ziua de azi.
Pe prima, G, am cunoscut-o in clasa intai. Ne mutasem amandoua in acelasi bloc proaspat construit in cel mai nou cartier al orasului si mergeam amandoaua la aceesi scoala proaspat construita in cartier. Si pentru ca scoala era aproape si noi eram vecine mergeam impreuna la scoala si ne intorceam impreuna de la scoala. Si asa ne-am imprietenit, pe drum.
Pe a doua, F, am cunoscut-o in clasa a cincea, cand m-am mutat la o alta scoala din cartier. Si ea era intr-un fel vecina cu mine, statea in blocul de langa. Si cu ea aveam acelasi drum, plus eram in acceasi clasa. Si uite asa ne-am imprietenit, pe drumul spre scoala si de la scoala acasa.
Pe a treia, P, am cunoscut-o cand am ajuns la liceu. Si ea locuia in cartier si era colega de clasa cu mine, deci ne-am imprietenit pe drumul spre scoala, in inghesuiala din tramvai.
Pe a patra, M, am cunoscut-o cand m-am mutat la un alt liceu. Locuia ceva mai departe de mine, nu chiar la mine in cartier, dar o buna parte a drumului o faceam impreuna. Si cu ea m-am impietenit pe drum.
Pe a cincea, C, am cunoscut-o la facultate. Nu locuiam deloc apoape una de alta, dar chiuleam impreuna de la cursuri si mergeam sa bem cafea impreuna.
Pe a sasea, S, am cunoscut-o cand mi-am schimbat locul de munca in urma cu aproape doi ani. Stam in acelasi cartier, relativ aproape dar ne-am imprieteneit pe drumul facut pe jos catre si dispre sala de fitness.
Pe a saptea, M2, am cunoscut-o cu multi ani in urma, dar nu am apucat sa ne intalnim prea des, nu frecventam aceleasi cercuri. Acum insa, ne-am imprietenit cu copii in parc si datorita faptului ca e un logoped minunat care a lucrat cu fiica-mea.
Totusi, e o constanta in viata mea faptul ca leg prietenii pe drum, la pas. Fiica-mea nu are sansa asta. Scoala ei nu e in cartier, e departe. Copii nu mai merg la scoala din cartier acum. Se duc la alte scoli, nu stiu de ce. Si toti vin cu parintii cu masina, si pleaca tot asa. La scoala nu prea au timp pentru ca au destul de multe activitati si nu apuca sa socializeze. Pe urma in parc, daca cumava nu se cunosc dinainte, nu prea socializeaza nici acolo. Oricum, foarte multi nici nu ies in parc, pentru ca in ziua de azi si parintii au foarte putin timp liber si oricum, parca nu mai ai curaj sa-ti lasi copilul singur in parc. Trec prea multe masini, sunt prea multi ciudati. Asa ca bietii copii sunt condamnati la o viata trista si singuratica in fata televizorului si calculatorului. Sunt grasuti, nu au energie sau au prea multa si nu stiu cum s-o consume. E trist dar adevarat, si din pacate nu prea reusim sa facem nimic in acesta privinta.
Eu am incercat ceva acum. Am dat-o pe fiica-mea la karate. E un loc unde copii au ocazia sa se miste, sa se disciplineze si mai ales sa socializeze. Sper sa reusesc, e trist sa-ti vezi copilul amarat, plangand de dorul unei prietene pe care inca nu a reusit sa o intalneasca. Fiica-mea inca e un pic mai norocoasa. Are un prieten, dar care din punctul ei de vedere are un mic neajuns: e baiat. Ea e deja la varsta la care isi doreste o prietena fata, cu care sa discute despre Hannah Montana, cu care sa-si faca freze, sa se imbrace fistichiu si cu care sa rada, asa cum rad eu cu prietenele mele, de o alta fata care s-a imbracat cine stie cum....
Hai sa ne amintim de copilaria nostra, hai sa incercam sa ne lasam copii mai liberi, hai sa-i scotem din casa din cand in cand. Au si ei dreptul la copilarie.
25.11.09
23.11.09
Intrebare/rugaminte
Am si eu o intrebare si in acelasi timp o rugaminte de a mi se explica ce naiba e chestia asta!? (si anume chestia aia cu account inactive)
A aparut din senin, nu reusesc sa-mi dau seama in codul html unde e despre ea, si ma innebuneste!
Daca stie cineva sa-mi spuna de ce a aparut si cum sa scap de ea.... as multumi frumos si as fi foarte recunoscatoare!
Precizare: inainte sa apara ciudetenia, in locul ala era un simplu buton RSS, care acum a disparut....
Multumesc anticipat!
22.11.09
Duminica
Nu, nu sunt la birou azi. Totusi, aveam chef sa scriu pe blog, si timp, mai ales.
Nu stiu ce o sa iasa din postul asta, pentru ca desi am chef de scris, nu am nici o idee in cap. Adica genul ala de idee care coace si brusc imi dau seama ca am un subiect. Nu, de data asta scriu doar asa. Poate pentru ca ma plictisesc, pentru ca ma doare capul si pentru ca nu am cu cine sa schimb o vorba.
Din nou sunt singura acasa, si asta ma seaca. Mi se schimba programul, pe de o parte e mai lejer, pe de alta parte mai obositor si cu siguranta mai plictisitor, in anumite momente.
Nu ma intelegeti gresit, faptul ca stau cateva saptamani doar cu fiica mea e minunat, e un copil adorabil si destul de mare acum ca sa pot purta discutii destul de interesante cu ea. Dar totusi, prezenta unui alt adult in casa lipseste. Mai ales cand adultul e sotul meu. Ma simt bine cu el si cand vedem un film impreuna, si cand comentam politica si cand mancam si cand facem cumparaturi si cand spunem bancuri si mai ales seara in pat. E clar, nu? Si in plus e normal sa fie asa. Mi-e dor de el deja si a plecat doar de cateva ore.
Ma streseaza Google Analytics. Cum se foloseste chestia asta? Mi-am facut cont, am facut ceva setari, dar degeaba. Eram si eu curiosa cine si de unde ma viziteaza, voi n-ati fi? Desigur, am Histats si vad si acolo, dar vroiam si Google Analytics. Recunosc ca nu am prea apucat sa studiez despre el, dar nici despre Histats nu am studiat si tot vad statisticci si rezultate. In Google, nimic. Celalalt imi arata de exemplu 14 vizitatori noi intr-o zi, pe Google sunt zero. Mereu zero. Ceva e cu siguranta in neregula acolo. Ori programul e prost, ori eu n-am setat bine. Inclin spre a doua varanta. Ba nu, mint, intr-o zi mi-a aratat un vizitator. Wow.. tare.
Daca cine stie cum functioneza chestioara asta, sa ma invete si pe mine, vaaa rooog. Multumesc anticipat.
In rest, toate bune si frumoase, mai ales eu, haha. Ce gluma de cacao. Nu era tocmai momentul cel mai potrivit sa scriu, tinand cont ca n-am idei, nu?
Ah, azi votare, deci nimic de vazut la TV. Sunt curioasa totusi sa ma uit deseara sa vad cine iese pe primele doua locuri. Complet inutil, dar totusi...
Ok, ma duc ca mai citesc dspre Google Analytics, poate ma luminez. Paaa.
P.S. Mi-a disparut chestioara aia cu "Toateblogurile"... de ce oare? M-au dat afara de acolo?? Am fost sa verific si surpriza, nu pot intra pe site... hummm. Bizar.
Nu stiu ce o sa iasa din postul asta, pentru ca desi am chef de scris, nu am nici o idee in cap. Adica genul ala de idee care coace si brusc imi dau seama ca am un subiect. Nu, de data asta scriu doar asa. Poate pentru ca ma plictisesc, pentru ca ma doare capul si pentru ca nu am cu cine sa schimb o vorba.
Din nou sunt singura acasa, si asta ma seaca. Mi se schimba programul, pe de o parte e mai lejer, pe de alta parte mai obositor si cu siguranta mai plictisitor, in anumite momente.
Nu ma intelegeti gresit, faptul ca stau cateva saptamani doar cu fiica mea e minunat, e un copil adorabil si destul de mare acum ca sa pot purta discutii destul de interesante cu ea. Dar totusi, prezenta unui alt adult in casa lipseste. Mai ales cand adultul e sotul meu. Ma simt bine cu el si cand vedem un film impreuna, si cand comentam politica si cand mancam si cand facem cumparaturi si cand spunem bancuri si mai ales seara in pat. E clar, nu? Si in plus e normal sa fie asa. Mi-e dor de el deja si a plecat doar de cateva ore.
Ma streseaza Google Analytics. Cum se foloseste chestia asta? Mi-am facut cont, am facut ceva setari, dar degeaba. Eram si eu curiosa cine si de unde ma viziteaza, voi n-ati fi? Desigur, am Histats si vad si acolo, dar vroiam si Google Analytics. Recunosc ca nu am prea apucat sa studiez despre el, dar nici despre Histats nu am studiat si tot vad statisticci si rezultate. In Google, nimic. Celalalt imi arata de exemplu 14 vizitatori noi intr-o zi, pe Google sunt zero. Mereu zero. Ceva e cu siguranta in neregula acolo. Ori programul e prost, ori eu n-am setat bine. Inclin spre a doua varanta. Ba nu, mint, intr-o zi mi-a aratat un vizitator. Wow.. tare.
Daca cine stie cum functioneza chestioara asta, sa ma invete si pe mine, vaaa rooog. Multumesc anticipat.
In rest, toate bune si frumoase, mai ales eu, haha. Ce gluma de cacao. Nu era tocmai momentul cel mai potrivit sa scriu, tinand cont ca n-am idei, nu?
Ah, azi votare, deci nimic de vazut la TV. Sunt curioasa totusi sa ma uit deseara sa vad cine iese pe primele doua locuri. Complet inutil, dar totusi...
Ok, ma duc ca mai citesc dspre Google Analytics, poate ma luminez. Paaa.
P.S. Mi-a disparut chestioara aia cu "Toateblogurile"... de ce oare? M-au dat afara de acolo?? Am fost sa verific si surpriza, nu pot intra pe site... hummm. Bizar.
18.11.09
Badea
Portie dubla de Badea. Mircea Badea si Evelyn Badea.
Pe Evelyn Badea nu o apreciez prea mult oricum. E ziarista de tabloid. Cred ca am spus totul. O persoana care se baga cu picioarele in viata oamenilor, chiar si vedete - mai mult sau mai putin vedete - nu poate castiga respectul si simpatia mea niciodata. Dar am decis sa o ignor, pe ea si pe altele/altii ca ea. Totusi, se pare ca ea nu vrea sa fie ignorata, nu se multumeste cu statutul de ziarista de scandal, ea vrea sa fie vedeta scandalului. Asa ca din cand in cand declanseaza cate unul. Ca zilele astea cand se ia de viata unei tipe de care oricum nu a auzit nimeni, cica o fosta prietena a lu' nevasta lu' Petre Roman. Grija mea de petre Roman, de fosta si actuala nevasta si in special, grija mea de fostele prietene ale actualei neveste. Nu inteleg genul asta de asa zise stiri. Pe cine intereseaza asa ceva? Daca toata lumea ar fi ca mine, toate tabloidele ar da faliment. In fine... concluzia este ca nu mai pot cu Evelyn Badea care se da in spectacol pe la toate televiziunile. Nu mai poti sa dai pe nici un canal romanesc ca ea e acolo si injura pe cate cineva cu o voce pitigaiata care zgarie timpanul. Bleah. De aia in timpul zilei tin aproape de Travel and Living si ma uit cum isi construiesc unii case. Mi se pare mult mai interesant sa vad cum niste englezoi bogati isi fac o casa pe apa decat sa vad pseudovedete care se cearta.
Mircea Badea. Fratele meu de suflet. Nu ne cunoasteam, nici nu cred ca o sa avem ocazia sa ne cunoastem, dar eu il consider fratele meu geaman. Avem aceeasi varsta, se pare ca modul si perioada in care am crescut ne-au facut sa fim asemenatori in gandire si imi place asta. Imi place mereu cand intalnesc, direct sau indirect, persoane cu care am lucruri si ganduri in comun. E o confirmare a faptului ca eu nu-s nebuna daca gandesc asa. Deci mai sunt si altii.. atunci e bine. Ceea ce ma face sa-l bag azi in aceeasi categorie cu Evelyn Badea e faptul ca nu mai suport discursul lui interminabil despre Basescu si cat de rau e Basescu. E rau, e ingrozitor, e o catastrofa. O stim cu totii acum, chiar si fraierii ca mine care l-au votat de 2 ori (o data la alegerile trecute si inca o data la suspendare). Am crezut ca-i potrivit, si nu a fost. Cum sunt de acum convinsa ca nu va fi niciunul. Oricine ar fi presedinte in Romania, nu ar fi potrivit. Suntem neguvernabili, asta e. Deci, stim cu totii ca Basescu e moartea, gata de acum, ajunge cu criticile. Are atatea in cap Badea asta, si totusi ramane cantonat in injurarea lui Basescu. E pacat de el, ca-i baiat destept. Mai am insa o speranta, ca Basescu nu mai iese presedinte de data asta, si odata cu disparitia lui de pe scena politica, va reveni si Badea la Badea ala pe care il iubesc eu. Ala simpatic si destept.
Iar doamna Evelyn.. sa-si spele gura cu sapun si sa mearga la culcare.
Pe Evelyn Badea nu o apreciez prea mult oricum. E ziarista de tabloid. Cred ca am spus totul. O persoana care se baga cu picioarele in viata oamenilor, chiar si vedete - mai mult sau mai putin vedete - nu poate castiga respectul si simpatia mea niciodata. Dar am decis sa o ignor, pe ea si pe altele/altii ca ea. Totusi, se pare ca ea nu vrea sa fie ignorata, nu se multumeste cu statutul de ziarista de scandal, ea vrea sa fie vedeta scandalului. Asa ca din cand in cand declanseaza cate unul. Ca zilele astea cand se ia de viata unei tipe de care oricum nu a auzit nimeni, cica o fosta prietena a lu' nevasta lu' Petre Roman. Grija mea de petre Roman, de fosta si actuala nevasta si in special, grija mea de fostele prietene ale actualei neveste. Nu inteleg genul asta de asa zise stiri. Pe cine intereseaza asa ceva? Daca toata lumea ar fi ca mine, toate tabloidele ar da faliment. In fine... concluzia este ca nu mai pot cu Evelyn Badea care se da in spectacol pe la toate televiziunile. Nu mai poti sa dai pe nici un canal romanesc ca ea e acolo si injura pe cate cineva cu o voce pitigaiata care zgarie timpanul. Bleah. De aia in timpul zilei tin aproape de Travel and Living si ma uit cum isi construiesc unii case. Mi se pare mult mai interesant sa vad cum niste englezoi bogati isi fac o casa pe apa decat sa vad pseudovedete care se cearta.
Mircea Badea. Fratele meu de suflet. Nu ne cunoasteam, nici nu cred ca o sa avem ocazia sa ne cunoastem, dar eu il consider fratele meu geaman. Avem aceeasi varsta, se pare ca modul si perioada in care am crescut ne-au facut sa fim asemenatori in gandire si imi place asta. Imi place mereu cand intalnesc, direct sau indirect, persoane cu care am lucruri si ganduri in comun. E o confirmare a faptului ca eu nu-s nebuna daca gandesc asa. Deci mai sunt si altii.. atunci e bine. Ceea ce ma face sa-l bag azi in aceeasi categorie cu Evelyn Badea e faptul ca nu mai suport discursul lui interminabil despre Basescu si cat de rau e Basescu. E rau, e ingrozitor, e o catastrofa. O stim cu totii acum, chiar si fraierii ca mine care l-au votat de 2 ori (o data la alegerile trecute si inca o data la suspendare). Am crezut ca-i potrivit, si nu a fost. Cum sunt de acum convinsa ca nu va fi niciunul. Oricine ar fi presedinte in Romania, nu ar fi potrivit. Suntem neguvernabili, asta e. Deci, stim cu totii ca Basescu e moartea, gata de acum, ajunge cu criticile. Are atatea in cap Badea asta, si totusi ramane cantonat in injurarea lui Basescu. E pacat de el, ca-i baiat destept. Mai am insa o speranta, ca Basescu nu mai iese presedinte de data asta, si odata cu disparitia lui de pe scena politica, va reveni si Badea la Badea ala pe care il iubesc eu. Ala simpatic si destept.
Iar doamna Evelyn.. sa-si spele gura cu sapun si sa mearga la culcare.
17.11.09
Lene, dezinteres sau ceva de genul...
Mai tine cineva minte situatia aia particulara din timpul sesiunii, aia in care te afli de cate ori ai de invatat si iti dai brusc seama ca nu poti invata daca nu ai facut inainte curat, daca nu ai gatit, daca nu ai spalat vasele, rufele, geamurile, daca n-ai facut cumparaturi...?
Eu asa eram. Aveam 4 zile la dispozitie sa invat o tona de materie. Ma trezeam de dimineata in ziua 1, puneam cartile si notitele pe birou si ma asezam in bucatarie la o cafea. In timp ce sorbeam cafeaua ma gandeam la cat am de invatat si-mi faceam planul: sunt 14 cursuri in 4 zile, deci daca invat vreo 4 pe zi, imi ramane timp in ultima zi sa mai si repet. 4 cursuri nu pareau multe, totul parea ok. Eram fericita ca am conceput asa un plan bun de bataie. Ura!
Dupa care roteam ochii prin bucatarie si.. dezastru.. vase nespalate! Spalam vasele imediat. Apoi asteptam sa se zvante si le puneam la loc. Hummm.. parca mi se facea foame. Ma uitam in frigider si nu era nimic de mancare. Faceam ceva de mancare. Pe urma trebuia sa spal din nou vase. Humm.. parca geamul asta e murdar... Daca tot m-am apucat de geamuri... le spal pe toate. Vai de mine ce de mizerie pe covoare. Nu-i nimic, aspir. Toata casa (am avut norocul sa fiu studenta la mine in oras si deci sa locuiesc acasa... apartament cu 3 camere, peste 80 mp... covoare peste tot!)
Dupa aspirat covoare mi se parea ca e totul ok, doar ca erau niste rufe de spalat... iar eu nu aveam masina de spalat pe vremea aia, asa ca spalam cu mana. Ma duceam sa intind rufele in balcon si stupoare! Acolo era totul in dezordine.. ca de altfel in toata casa... deeeeci.. ordine peste tot.
Intre timp se facuse seara, nu mai era cazul sa invat, mai ales ca eram rupta de oboseala.
Ziua 2: Descopeream o carte superba, care nu avea nici o legatura cu rezistenta materialelor, evident. Un roman. De dragoste. Am citit 3 pagini si nu m-am mai putut dezlipi.
Ziua 3: Din nou mizerie in casa. Ufff...
Ziua 4: La naiba! Maine e examenul si eu n-am invatat nimic... Citeam ceva in diagonala, nu retineam nimic, si luam un 5 la examen, asta in cel mai fericit caz!
Ei bine... exact asa ma simt acum la lucru. Am de facut o chestie imputita. O am de vineri.... cu termen de predare azi, marti, la ora 16. Inca n-am scris nici o vorba, dar mi s-a parut foarte interesant sa stau la cafea o ora, sa scriu acest post interminabil, sa merg la baie de foarte multe ori, sa caut o dieta pentru ca as vrea sa slabesc putin, sa citesc bloguri, ziare, sa ma pensez, sa-mi fac freza.. orice, doar sa nu ma apuc.
O fi lene, o fi dezinteres, or fi amandaoua combinate... Nu stiu. Stiu doar ca mi-e o lehamite ingrozitoare sa ma apuc sa fac ceva ce nu stiu exact cum se face, ceva ce nu prea inteleg dar un ceva ce ar trebui sa-l pot explica. Si brusc ma simt ca in urma cu 10 ani, cand as fi facut orice numai sa nu ma apuc de invatat.
Cine a spus ca in viata omul evolueaza, a gresit. Eu nu evoluez deloc, eu ma invart in cerc. Si acum sunt iar in punctul ala... punctul cu "sa ne prefacem ca avem ceva foarte important de facut ca sa nu facem ce trebuie facut".
Chestia ma tracaseaza infernal. Imi vine sa plang de nervi si totusi nu pot face nimic. Probabil ca undeva la ora 14 azi ma voi apuca de lucru, si voi face tot ce pot face in 2 ore, dar nu va fi suficient. Nici pe departe. Mi-e sila de mine, de lucru, de birou si de tot ce are legatura cu asta. Vreau acasa. De tot. Casnica. La asta ma pricep, asta nu ma streseaza. Nu mai vreau sa am o cariera, nu mai vreau sa-mi bat capul cu toti ciudatii si cu diverse probleme care-mi fac neuronii sa explodeze. Vreau pace sufleteasca, vreau liniste, vreau altceva.
Uf.
Eu asa eram. Aveam 4 zile la dispozitie sa invat o tona de materie. Ma trezeam de dimineata in ziua 1, puneam cartile si notitele pe birou si ma asezam in bucatarie la o cafea. In timp ce sorbeam cafeaua ma gandeam la cat am de invatat si-mi faceam planul: sunt 14 cursuri in 4 zile, deci daca invat vreo 4 pe zi, imi ramane timp in ultima zi sa mai si repet. 4 cursuri nu pareau multe, totul parea ok. Eram fericita ca am conceput asa un plan bun de bataie. Ura!
Dupa care roteam ochii prin bucatarie si.. dezastru.. vase nespalate! Spalam vasele imediat. Apoi asteptam sa se zvante si le puneam la loc. Hummm.. parca mi se facea foame. Ma uitam in frigider si nu era nimic de mancare. Faceam ceva de mancare. Pe urma trebuia sa spal din nou vase. Humm.. parca geamul asta e murdar... Daca tot m-am apucat de geamuri... le spal pe toate. Vai de mine ce de mizerie pe covoare. Nu-i nimic, aspir. Toata casa (am avut norocul sa fiu studenta la mine in oras si deci sa locuiesc acasa... apartament cu 3 camere, peste 80 mp... covoare peste tot!)
Dupa aspirat covoare mi se parea ca e totul ok, doar ca erau niste rufe de spalat... iar eu nu aveam masina de spalat pe vremea aia, asa ca spalam cu mana. Ma duceam sa intind rufele in balcon si stupoare! Acolo era totul in dezordine.. ca de altfel in toata casa... deeeeci.. ordine peste tot.
Intre timp se facuse seara, nu mai era cazul sa invat, mai ales ca eram rupta de oboseala.
Ziua 2: Descopeream o carte superba, care nu avea nici o legatura cu rezistenta materialelor, evident. Un roman. De dragoste. Am citit 3 pagini si nu m-am mai putut dezlipi.
Ziua 3: Din nou mizerie in casa. Ufff...
Ziua 4: La naiba! Maine e examenul si eu n-am invatat nimic... Citeam ceva in diagonala, nu retineam nimic, si luam un 5 la examen, asta in cel mai fericit caz!
Ei bine... exact asa ma simt acum la lucru. Am de facut o chestie imputita. O am de vineri.... cu termen de predare azi, marti, la ora 16. Inca n-am scris nici o vorba, dar mi s-a parut foarte interesant sa stau la cafea o ora, sa scriu acest post interminabil, sa merg la baie de foarte multe ori, sa caut o dieta pentru ca as vrea sa slabesc putin, sa citesc bloguri, ziare, sa ma pensez, sa-mi fac freza.. orice, doar sa nu ma apuc.
O fi lene, o fi dezinteres, or fi amandaoua combinate... Nu stiu. Stiu doar ca mi-e o lehamite ingrozitoare sa ma apuc sa fac ceva ce nu stiu exact cum se face, ceva ce nu prea inteleg dar un ceva ce ar trebui sa-l pot explica. Si brusc ma simt ca in urma cu 10 ani, cand as fi facut orice numai sa nu ma apuc de invatat.
Cine a spus ca in viata omul evolueaza, a gresit. Eu nu evoluez deloc, eu ma invart in cerc. Si acum sunt iar in punctul ala... punctul cu "sa ne prefacem ca avem ceva foarte important de facut ca sa nu facem ce trebuie facut".
Chestia ma tracaseaza infernal. Imi vine sa plang de nervi si totusi nu pot face nimic. Probabil ca undeva la ora 14 azi ma voi apuca de lucru, si voi face tot ce pot face in 2 ore, dar nu va fi suficient. Nici pe departe. Mi-e sila de mine, de lucru, de birou si de tot ce are legatura cu asta. Vreau acasa. De tot. Casnica. La asta ma pricep, asta nu ma streseaza. Nu mai vreau sa am o cariera, nu mai vreau sa-mi bat capul cu toti ciudatii si cu diverse probleme care-mi fac neuronii sa explodeze. Vreau pace sufleteasca, vreau liniste, vreau altceva.
Uf.
9.11.09
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
