Urasc spam-ul si pe aia de-l practica! :( + Urari, ca asa-i frumos

Pe cand ma bucuram si eu ca am trafic... nu ca as tine neaprat la trafic (chiar deloc as spune), dar oricum, e flatenat sa vezi ca cineva a citit si ca s-a gandit sa si comenteze... ei bine, tocmai cand ma bucuram am constatat ca de fapt nu e asa, si ca toate comentariile mele sunt spam (cel putin la ultimul post). Cum ma gasesc frate astia sa-mi puna toate cacaturile lor de reclame care nu ma intereseaza catusi de putin? Ce enervant! Foarte enervant!
Stiu ca as putea sa pun setarea aia... aia enervanta (cam tot asa de enervanta ca spam-ul) cu cuvant de verificare... dar eu stiu ca ma enervez cand o vad pe aia undeva, ca atare.. "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" si nu o pun. Si oricum, nici nu stiu daca ar ajuta la ceva, haker-ii si spam-erii sunt intotdeauna mai smecheri decat sistemele de securitate, ca altfel n-ar mai exista, nu?

In alta ordine de idei... se apropie Craciunul. Sarbatoarea mea preferata. E minunat Craciunul, din punctul meu de vedere. Brad, cadouri, copilul bucuros (la anul, doi copii bucurosi... :) ), miros de sarmale si prajituri, multa munca dar si satisfactie multa cand totul e pregatit, aranjat si frumos. Ca de obicei aproape, nu vom avea zapada anul asta de Craciun, dar parca nu-mi pare rau, daca e mai cald si nu aluneca pot sa mai ies si eu din casa la o plimbare... sa ma relaxez dupa hei-rup-ul din zilele premergatoare sarbatorii.
Eh, asta ar cam fi dragilor... CRACIUN FERICIT SI UN AN NOU SUPERB! (in caz ca nu ne mai "auzim" pana la anul!)

Nu mai pot

Nu mai pot cu ploaia, cu norii si cu frigul.
Nu mai pot cu apa rece oprita mai mereu.
Nu mai pot cu orasul care arata ca un mare santier.
Nu mai pot cu vuvuzelele.
Nu mai pot cu arestarea lui Diaconescu.
Nu mai pot cu Bianaca Dragusanu si Adelina Pestritu.

Cizme de cauciuc

Intotdeauna mi-au placut cizmele de cauciuc. De mic copil mi-au placut. Mi se pareau foarte utile, nu frumoase, doar utile. Eu insa n-am avut niciodata cizme de cauciuc, pentru ca parintii mei nu au considerat ca-mi trebuie. Desi puteau foarte bine sa-mi cumpere, erau pe toate gardurile si erau IEFTINE. Doar nu aveau in ele piele, blana, lac sau mai stiu eu ce chestie care necesita o preluacrare manuala indelungata care sa adauge la costul produsului, respectiv la pretul de vanzare. Cizmele de cauciuc de pe vremea copilariei mele erau niste cizme ordinare, facute doar ca sa nu te uzi la picioare, le aveau in dotare muncitorii sapatori de santuri, copii saraci, taranii care mergeau la camp... si oricine nu isi permitea cizme adevarate...
Acum, cizmele de cauciuc sunt mega fitza. Au model, nu mai sunt doar albastre sau verzi. Acuma sunt multicolore si smechere, si costa de iti pica plombele. Cum pana mea! Sunt cizme de cauciuc! Cum sa dau 200 de lei pe cizme de cauciuc??? Nici alea de piele nu-s asa scumpe... daca le iei in perioada de reduceri... Si stai ca asta nu e tot... esti norocos daca le iei cu 200... inseamna ca le-ai prins la reducere!
Hai sictir, cu cizmele tale de cauciuc cu tot!

Februarie

Si a venit si luna februarie iar eu n-am mai trecut pe aici de ceva vreme. Lipsa de idei. In momente ca asta, ma intreb de ce am blog? Ce rost are sa ai un blog daca tot nu scrii in el? Bune intrebari, la care din pacate nu am raspuns. Ii invidiez sincer pe oamenii aia care au idei in fiecare zi, cateodata chiar de mai multe ori pe zi. Incep sa ma indoiesc de inteligenta mea. Am senzatia ca ma tampesc pe zi ce trece si asta nu poate fi bine.
Am vazut si eu de curand Avatar. Nu la cinema, nu 3D, ci o varianta data jos de pe net. E prea mult pentru mine sa merg 100 km sa vad un film si pe urma sa merg iar 100 km ca sa ma intorc acasa de la cinema. Asa ca vad si eu filmele cum pot. Dar macar acum stiu despre ce vorbeste toata lumea. Filmul nu e rau, dar povestea e una clasica, reciclata. De genul... "Dansand cu lupii" in viitor, SF. Dar e ok, peisajele frumoase, povestea romantica. Mi-a ridicat insa o intrebare... Poate nu ma pricep eu asa de bine, dar eu stiam ca focul, ca sa arda, are nevoie de oxigen. Pe Pandora nu prea era oxigen din cate am inteles eu si totusi unde te uitai, la un moment dat, era prin de flacari frumoase, la fel ca pe Pamant. Ei, na... o mica scapare, nu-i asa o problema.
Oricum, mi-a placut filmul si imi imaginez ca in 3D e mai spectaculos si mai frumos.
In rest... nimic, dar chiar nimic. Viata merge mai departe, la fel de plicticoasa.
Vreau sa vina mai repede vara, sa fie ziua lunga, sa ies la plimbare sa mai fac si altceva, nu numai sa stau si sa ma indop sau sa dorm. Sunt relativ deprimata. Dorm mult dar somnul nu ma satisface si ma simt mereu obosita de parca n-as fi dormit deloc. Asta nu e bine deloc. In fine... o sa treaca, cum trece totul pana la urma.
O zi buna va doresc.

Vacanta de Craciun

Va urez vacanta de Craciun fericita, in caz ca aveti asa ceva. Eu n-am. Deplang vremurile cand lucram la o alta firma si aveam concediu intre sarbatori si impuscam cel putin doua saptamani de stat acasa iarna. Acum nu mai e cazul. Practic stau acasa doar 2 zile, restul sunt weekend-uri si astea nu se pun. Dar stiti cum se zice, nemultumitului i se ia darul. Asa ca ma conformez si ma multumesc cu cat am, mai bine asa decat deloc.
Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut un an. A trecut repede, poate prea repede. Chestia aia cu comprimarea timpului mi se parea o tampenie, dar acum parca incep sa cred. E ciudat ca-mi amintesc exact si cum eram imbracata anul trecut de revelion. Dupa un an... de parca ar fi fost ieri. Ciuuudaaat.
Ar fi timpul bilantului anual, nu? Ce am facut eu remarcabil anul asta? Chiar nu stiu, nu mi se pare c-am facut ceva. Toate zilele s-au scurs egal, una dupa alta. Desi, remarcabil mi se pare faptul ca am vazut o bucatica din Europa. Desi asta n-a fost meritul meu. A fost integral meritul sotului meu care a planuit in secret iesirea. Am trait emotii nebanuite pentru o persoana atat de blazata ca mine. Nu credeam sa ma impresioneze atat vizitarea unor locuri si vederea unor tari straine. Si totusi am fost ca un copil in parcul de distractii: fericita pana la lacrimi in multe momente. In aceasta calatorie mi-am ragesit spitirul, veselia, bucuria de a trai. Si mi-am setat obiective pentru anul viitor. Asta e extraordinar pentru mine care, in ultimii ani, am invatat sa traiesc clipa si sa nu astept nimic de viitor, sa nu-mi fac planuri. Acum am un scop: sa revin pe meleagurile care mi-au placut cel mai mult si pe care din pacate nu am avut timp sa le explorez. Voi munci, voi fi cuminte, voi strange bani si ma voi intoarce acolo, in locul unde inima mea s-a simtit libera si fericita, la Amsterdam.
Acestea fiind spuse, bilantul facut, promisiunile pentru anul nou exprimate, nu-mi ramane decat sa astept si sa ma tot intreb obsesiv inca doua zile ce o sa-mi aduca Mosul.... si da, sa va urez tututor un Craciun fericit si un an nou minunat si special.
Sa ne-auzim cu bine! :)

Ninge

Si pe drum e nebunie. Sau cel putin era cand am plecat eu de-acasa azi dimineata.
Normal ca era, nu? Cine s-ar fi asteptat sa ninga acum, in 15 decembrie? Ca doar traim intr-o tara tropicala!
In fine....
Ideea e ca pana ieri n-aveam nici o senzatie de iarna, de sarbatori. Desi de la intai noiembrie am inceput sa vad beteala si globuri de vanzare, saloane, brazi artificiali si alte acareturi de Craciun, degeaba, nici o senzatie. Nici macar colindele romanesti si straine pe care le aud obsesiv la radio, in magazine si oriunde exista un difuzor nu au avut darul de a-mi induce starea de sarbatori.
Zapada de azi insa... Gata! E oficial, vine Craciunul! Ura!
Ma tot rog de sotul meu de ceva ani buni sa luam si noi ca tot ecologistul un brad artificial. Unul mare si frumos, pe care sa dam bani buni, dar numai o data. Si sa nu mai am de strans ace din covor si la 6 luni dupa Craciun... El nu si nu. Asa ca, anul asta o sa incerc sa-i propun altceva... Ceva de genul asta:



Poate am succes, cine stie. In fond si asta e un brad ecologic, nu?

Deci... 2012

Da, am vazut filmul in weekend.
Am pornit la vizionare cu idei preconcepute, recunosc. Nu am citit nici o recenzie pozitiva, iar cunoscutii care l-au vazut inaintea mea mi-au spus ca e de cacao. Ca efectele sunt spectaculoase, dar ca subiectul e simplist si ca filmul e naspa.
Asa ca am pronit cu handicap, sa zicem asa.
Voi fi scurta. Concluzia e ca mie mi-a placut. De fapt trebuia sa stiu ca o sa-mi placa, mi-a placut si Ziua Independentei. Recunosc ca ma dau in vant dupa super productiile hollywoodiene. Imi plac efectele speciale spectaculoase si exagerate. Pentru ca la urma urmelor, ce e un film? Un film ar trebui sa redea fidel realitatea? Nu cred, de realitate sunt satula, traiesc realitatea secunda de secunda. Un film ar trebui sa fie cu totul altceva, ceva ce nu poti vedea de-adevarat. Nu? Eu, cel putin, asa cred.
Totusi, chiar daca nu reda realitatea, filmul nu trebuie sa fie exagerat de fantastic. De exemplu, doctorul plastician care a luat doar doua lectii de zbor, se suie intr-un avion si zboara mai ceva ca pilotii de MIG profesionisti, fara sa intre in panica vreo secunda macar. Pe urma, eroul principal cade cu masina cu tot intr-o crapatura in pamant din care iese lava si reuseste sa iasa, si pe deasupra salveaza si harta. Asta chiar ca a fost prea de tot, hehe. Dar e un film! Nu se poate sa moara eroul principal in prima jumatate de ora.
Deci, da, au existat si faze care m-au enervat, care mi-au insultat inteligenta, dar in general filmul e ok. Mi-a placut, l-as mai vedea cu placere.
Ce mi-a placut cel mai mult insa a fost atitudinea eroului principal, care contrar asteptarilor, nu vroia sa slaveze toata omenirea. Nu era genul de "action hero" care bate tot si salveaza planeta. Il cam durea in cur de planeta, el vroia sa-si salveze familia, lucru care mie mi-a placut maxim.
Presedintele american insa... s-a sacrificat ca un adevarat ce este el.. haha. Dar nu m-a deranjat prea tare pentru ca e o traditie la americani sa-si sacrifice presedintele in filme. Doar in filme. Cred ca e o dorinta ascusa a americanilor sa-si vada presedintele murind, si cum nu reusesc sa o faca pe bune... il omoara in filme, haha.
Cea mai penibila faza insa mi s-a parut aia cu primul ministru italian care moare rugandu-se la Vatican. Faza aia a fost intr-adevar SF cu totul. In realitate, ala ar fi fost primul pe arca. Si singurul. Dar in fine, e doar un film, scaparile sunt iertate.
Concluzia, din nou: mi-a placut 2012...
Nu ma urati pentru ca mi-a placut cel mai hulit film al anului... hihi.

Cine vrea un cadou de Craciun?

Sau ma rog, de an nou.. hehe.
Am gasit un concurs la care se castiga un mini-laptop. Chiar daca nu e foarte bun, desi ar putea sa fie, simplul fapt ca e cadou deja ma face sa-mi placa!
Ca tot romanul, ma bucur la lucruri pe gratis... asta e, nu ma rusinez sa o spun.
Asadar, desi n-am nimic de castigat din asta, postez linkul paginii cu concursul aici (da click pe cuvant).
S-avem bafta toti! Sarbatori fericite!

Emanciparea femeilor

Daca as putea sa-i prind pe aia, respectiv alea care au decis ca femeile trebuie sa se emancipeze, le-as rupe picioarele!
Pe bune, nu glumesc. Sunt satula sa fiu o femeie emancipata.
Ce inseamna in ziua de azi sa fii o femeie emancipata? Inseamna sa te duci la lucru si sa lucrezi zilnic de la 8 ore in sus, sa te intorci acasa si sa iei in piept treburile casei de parca pana in acel moment ai fi stat pe o plaja in Caraibe sa te relaxezi, dupa ce termini si cu alea sa te ocupi de copii, si a doua zi sa o iei de la capat. Si sa o tii tot asa pana la sfarsitul zilelor tale.
Ce trebuie sa faca o femeie? Trebuie sa faca tot ce faceau si stramoasele ei mai putin emancipate. Adica sa gateasca, sa faca copii, sa-i creasca, sa spele, sa calce, sa faca curatenie. In plus, trebuie sa se duca la lucru, cot la cot cu barbatii, sa munceasca acolo la fel ca ei, sau cateodata chiar mai mult pentru a avea parte de aceeasi apreciere din partea sefilor, toate astea in scopul nobil de a castiga bani pentru familie. Bani mai putini decat castiga un barbat, pentru aceeasi munca prestata. Femeile emancipate sunt discriminate, cine crede contrariul... treaba lui. O femeie isi gaseste mai greu de lucru si daca e tanara si daca e batrana. Daca e tanara... "poate vrea sa se marite, sa faca copii... si pe urma ma lasa 2 ani cu treaba nefacuta", daca e batrana... "e batrana, nu e frumoasa si o sa vrea sa iasa la pensie". Nu? In final, daca totusi reuseste sa convinga si e angajata, trebuie sa dovedeasca ca a meritat, si sa munceasca ceva mai mult decat colegul ei, eventual sa stea peste program si sa fie si "draguta" cu seful.
Unde sunt vremurile in care femeile stateau acasa si aveau doar grija casei? Unde sunt vremurile in care barbatii erau responsabili cu aducerea banilor in casa, cu bunastarea familiei? Nu mai sunt. Din pacate.
Sunt sigura ca rata divorturilor si a femeilor inselate de barbati ar scadea drastic daca femeile nu ar fi fortate sa fie niste roboti care sa cada extenuate la sfarsitul zilei, tocmai pe cand sotul lor s-ar astepta sa le vada frumoase si dispuse la diverese nebunii nocturne...
Stiu ca multi o sa spuna ca-s o proasta, ca femeile au acum si drept de vot si sansa de a trai singure fara sa depinda financiar de un barbat. Sa va spun parerea mea, pur subiectiva: ma cac pe el de drept de vot. Imi pare rau ca niste oameni au trebuit sa moara ca eu sa am drept de vot. Eu nu vreau sa am drept de vot pentru ca nu am cu cine sa votez. Oamenii aia au murit in zadar, in ceea ce ma priveste. Pacat de ei. Totusi asta nu ma face sa ma duc sa votez cu un bou, doar pentru ca am dreptul, ca pentru dreptul asta au luptat oameni. Nu, refuz sa votez cu boi.
Cat despre traitul singure... nu cunosc nici o femeie singura, fie ca-i nemaritata, fie ca-i divortata, care sa se bucure ca-i singura. Toate vor sa aiba un barbat alaturi, TOATE. Alea care spun minunatul cliseu "mi-e mai bine singura" vor de fapt sa spuna ca nu si-au gasit inca barbatul potrivit, ca inca mai cauta. Si cauta, toate cauta. Oamenii sunt facuti sa stea impreuna, femei cu barbati, sa faca copii si sa fie cat se poate de fericiti.
Singurul lucru pozitiv din emanciparea femeilor pe care-l vad eu e ca putem purta pantaloni. Pantalonii sunt minunati. Dar as renunta imediat la ei, la dreptul de vot si la dreptul de a-mi rupe oasele la munca in favoarea unei vieti tihnite de casnica.
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o lenesa, imi place sa muncesc. Nu-mi place ca trebuie sa muncesc dublu. Pentru ca vin la birou nu ma scuteste nimeni de munca de acasa. Sunt deja extenuata si sunt la jumatatea vietii (sper!). Ce o sa fac in cealalta jumatate, daca deja nu mai pot?

Reclama

... la un cabinet psihologic al unei prietene:
Mihaela Ilia din Resita.

Isterie

Romania e isterica. Pe bune. E isterica cu gripa porcina, e isterica cu guvernul, e isterica pentru ca nu sunt bani, e isterica din cauza campaniei electorale, s.a.m.d.
Unele isterii sunt relativ justificate, ca cea referitoare la gripa porcina. Cel putin eu ii gasesc o justificare. Chiar daca boala nu e prea grava, se raspandeste usor si daca o ai trebuie sa te izolezi. Daca se imbolnavesc multi, multi vor sta acasa si treaba nu va merge inainte, treaba care si asa e deficitara. Asta ar putea fi o problema.
Isteria cu guvernul nu o inteleg, si nici pe cea cu alegerile. Astea n-ar trebui sa afecteze oamenii de rand, pentru ca, dupa cum am mai spus, parerea mea e ca indiferent cine e in guvern sau cine e presedinte, pentru oamenii normali e acelasi cacat. Scuzati expresia, dar nu se schimba chiar nimic in viata mea sau a ta daca e Basescu sau Geoana, daca e Udrea sau oricine altcineva...
Isteria legata de bani o inteleg perfect insa. Omul trebuie sa traiasca.. cel putin teoretic. Ca mai marii tarii nu impartasesc convingerea mea ca oamenii trebuie sa mai si traiasca, sa mai si manance, sa se mai si imbrace, sa-si mai si plateasca intretinerea, nu numai sa voteze.. pai de asta nu ma indoiesc deloc. Pentru ei important esti doar cand trebuie sa te prosteasca sa mergi sa votezi, sa le asiguri lor traiul, in rest... duca-se naibii fraierii astia, nu?
In fine, ultima isterie e cu vaccinul. Vorbeam si cu mama si ea e de-a dreptul panicata de efectele acestui vaccin anti gripa porcina. Care cica ar fi facut ca sa ne decimeze... daca nu a reusit boala, poate iese cu vaccinul. Nu stiu daca e chiar asa, dar pe net circula niste informatii cel putin alarmante. Nu stiu daca sa fiu speriata sau nu, daca sa ma vaccinez sau nu, daca sa accept sa fie vaccinata fiica-mea la scoala... Dar sa zicem ca ma hotarasc ca nu vreau sa fie vaccinata. Daca e obligatoriu si nu pot refuza si pe urma copilul se simte rau, ce fac?
Si uite asa se mai adauga o isterie si un stres la viata mea deja suficient de stresata.
Privind lucrurile din acest punct de vedere, ajung la concluzia biblica "fericiti cei saraci cu duhul" si la concluzia americana "ignorance is bliss". Cu cat stii mai putin, cu atat ai mai putine incertitudini, cu atat iti faci mai putine probleme si iti pui mai putine intrebari retorice, si deci esti mult mai fericit.
Ignorance is bliss, as vrea sa nu mai fiu bombardata cu tot felul de informatii, mai mult sau mai putin folositoare, si, cateodata, mai mult sau mai putin adevarate.

Perioada incarcata

Pfff, ce praf pe aici! Ce panze de paianjen! Daca nici macar eu nu mai trec sa-mi vad blogul, cum sa ma astept sa treca altcineva? Oricum, multumesc celor care au trecut, sunteti niste dulci.
Motivul abesentei? Lesne de inteles din titlu: criza la birou. Criza totala pentru ca e foarte mult de lucru si e deja toamna, afara ploua si concentrarea e scazuta. Asa ca o lucrare care in mod normal mi-ar lua jumatate de zi, acum imi ia o zi da o termin. E naspa, stiu. Dar am observat ca in ultimii ani timpul parca s-a comprimat si trece din ce in ce mai repede, asa ca parca vad ca maine-poimaine e decembrie... iar in decembrie e bine. Vine Craciunul si nu mai trebuie sa vin la lucru pana dupa revelion.
Eh, asta n-ar trebui sa ma fericeasca prea tare. De serbatori, acasa lucrez mai mult decat o fac in mod normal la birou, dar na... e Craciunul, suntem toti acasa, e frumos.
Uf, sa vina odata Craciunul!
Un pupic si sper sa ajung inca anul asta sa va povestesc a doua parte a concediului... cel mai minunat concediu din viata mea de pana acum.

De ce?

Ma intreb deseori dupa ce deschid gura sa spun cate ceva "dar de ce m-am trezit vorbind acum? Ce imi da dreptul sa spun una si alta despre unii si altii?". Si imediat dupa imi promit in gand sa nu mai fac. Ma urasc de moarte cand fac afirmatii de genul celei facute azi de dimineata, cand citind ziarul am zarit pe ultima pagina o duduie (vezi? iar nu ma pot abtine!!) - intermezzo: in minunatul si sterilul ziar local, apare pe ultima pagina in fiecare zi o domnisoara (vezi ca pot sa spun si frumos?), cateodata alta, cateodata aceeasi, care ne explica cum se numeste dansa si che pasiuni are - acestea din urma fiind invariabil modelingul si dansul), fine intermezzo - care de cele mai multe ori are fata de... traseista. Asta am spus si azi de dimineata: "Ia ce fata de traseista are si asta de azi". Imediat dupa am regretat. Si m-am uitat mai bine la ea. Era blonda, relativ supla, adica era ok, nu o slabanoaga din alea de se poarta acum, machiata, coafata, ce-i drept, imbracata cam sumar si cu fundul la vedere, dar nu era o tipa urata.
Eu, pe de alta parte, sunt o fiinta odioasa. Arat naspa, sunt grasa, nu ma aranjez deloc, ma imbrac in prima chestie care-mi cade in mana dimineata si indiferent cum sta chestia pe mine, asa ies din casa. Deh, efectele depresiei post concediu... Ideea e ca din punct de vedere al aspectului nu ma ridic nici la degentul mic de la picior al domnisoarei din ziar. Si atunci ce imi da mie dreptul sa spun ca tipa arata ca o traseista? As gasi ca e justificata afirmatia daca eu as fi un model de frumusete si eleganta... dar nu sunt. Si atunci?
Ei bine, raspunsul cred ca-i previzibil si foarte simplu: e invidia. Orice femeie care arata mai bine ca mine trebuie infierata, trebuie pusa la zid si etichetata cu tot felul de apelative denigratoare, chipurile ca sa ma simt eu superioara si oarecum mai bine. E o actiune pe care o fac involuntar, dar de care imi dau seama imediat dupa ce s-a produs. Si regret. Si mi-e ciuda pe mine ca am ajuns o frustrata din aia care nu suporta nimic, careia ii pute tot, care nu poate trai decat daca barfeste pe toata lumea, care face comentarii de domnisoara batrana.
Cum sa fac sa nu mai fac asta? Trebuie sa ma concentrez, sa ma mobilizez si sa incerc sa nu mai fiu bitch tot timpul. Domnisoara din ziar nu are nici o vina ca arata mai bine ca mine, nu ea m-a facut sa ajung ceea ce sunt azi, asadar de ce ar trebui sa o scuip eu cu venin? Da, buna intrebare. Si totusi nu ma pot abtine, de ce?

Ultima zi de lucru.

Da oameni buni, e ultima zi de lucru. De azi de la ora 16.00 voi fi oficial in concediu. Imi fac bagajul si duminica dimineata pe la 4.00 plec la mare. La Marea Neagra. Nu sunt o patrioata, n-am fost niciodata, din contra... urasc aproape tarisoara asta, dar daca tot imi e dat sa traiesc in ea si nu pot pleca din diverse motive, apai atunci sa ma bucur de putinele chestii faine pe care le ofera. Cum ar fi Marea Neagra. Mie imi place la noi la mare. Chiar daca unii spun ca e mizerie, ca e plin de manelisti... Ce-mi pasa mie? Unde am mai fost eu era frumos, nu erau nici manele, nici manelisti, si mizeria nu era mai mare decat la greci sau la bulgari. Asa ca merg la noi la mare. Si cu ocazia asta o fericesc si pe Udrea (desi ea n-are nici cea mai vaga idee ca eu o fericesc... desigur, hehe). Saracuta... macar eu sa-i ofer o oaza de bucurie in acesta perioada neagra pentru Domnia Sa... (mai, sper ca se intelege ca-s ironica, nu?).
Dar sa o lasam pe Udrea si sa revenim la concediul meu. Drumul o sa fie un calvar pentru mine. Sunt o fire stresata si fricoasa. Mi-e frica de mor de accidente rutiere. Mi-am pierdut un membru al familiei acum doi ani intr-un accident de masina, iar un altrul este grav bolnav pe viata in urma aceluiasi accident. O gramada de vieti au fost intoarse pe dos din cauza acelui accident. Un accident nu afecteaza doar participantii la el, are implicatii mult mai profunde in vietile multor persoane din familia restransa si largita a acelor participanti. Stiu asta din proprie experienta. O experienta amara, pe care as fi preferat sa nu o dobandesc.
Oricum, ziceam ca drumul va fi un cosmar pentru ca in Romania se circula cu greu, exista tot felul de soferi de genul... "am carnet de 2 luni dar sunt taticul strazilor si merg cu 200 la ora ca asa vrea muschii mei" sau de genul "am Porche si e pacat sa tin fiara legata de gard, hai sa o forjez sa vad ce poate". Dupa parerea mea acesti indivizi sunt un pericol public. Ca tu mergi linistit cu masina plina de bagaje si oameni (copii), pe banda ta, cu viteza legala si te trezesti ca vine Gigi duru' asta si da in tine pentru ca nu mai putea controla masina la 200 le ora... si te face zob, pe tine si pe toti ai tai.... Mi-e frica, va spun sincer. Cred ca o sa bat matanii cand o sa ma vad ajunsa cu bine, desi nu-s genul credincios. Si pe urma la fel la intoarcere.
Stiu ce ar putea spune unii... de ce nu mergi cu trenul.. ca-i mai sigur. Asa e, daca ar fi dupa mine as lua trenul fara sa clipesc. Dar sotiorul meu nu vrea cu trenul, in plus avem cu noi pe bunicul care a ramas cu probleme de la accidentul de care pomeneam mai sus, si pentru el ar fi aproape imposibil sa se urce si sa stea in tren atata timp... Asa ca...
Oricum... ideea e ca plec la mare. Iuhuu. Ma bucur, pe bune. Marea e cea mai buna destinatie de vacanta, dupa parerea mea. Am fost la munte anul trecut. N-a fost rau, dar nu se compara cu marea...
Sper sa fie vreme buna, sper sa ma distrez cat mai bine, sa ma si relaxez (ca am nevoie), sper sa fie totul ok si pe drum. Speranta moare ultima. Iar eu o resucutez si cand da coltu', asa ca eu cred ca va fi totul excelent.
Nu cred ca o sa pot posta ceva in luna august, asa ca ... ne vedem in septembrie.
Concediu placut!
Hai PAAAAAAAAAAAAAA!

Vai!

Tocmai am citit un articol in Cancan (online) unde ne explicau ce si cum a facut "zana" Andreea Marin la Nisa. Si ne aratau si poze cu dansa in sanii goi si cu fundul gol.
Asa, si? Toate femeile au sani si fund. Ai lui Andreea Marin sunt exact la fel. Nu-s mai smecheri in nici un fel. Unde e senzationalul in chestia asta? Ma astup cand citesc chestii din astea, pe bune. Cine ma pune sa ma uit in asemenea publicatii? Nu stiu, probabil sunt masochista.
Hai pa.

Marti

Dar de ce toata lumea spune ca martea e o zi nasola, cu trei cesuri rele? Martea asta e minunata. Sunt la birou. Aerul conditionat functioneaza (nu chiar cum ar trebui, dar nici nu se moare de cald). Nu am NIMIC de lucru. Si in plus, mai sunt 4 zile pana plec in concediu. Sunt bine dispusa, de-a dreptul euforica. Ce poate merge prost? Nimic, chiar nimic! Ah da, ar mai fi o chestie faina: am primit de la o colega o bratara. O avea pe mana iar eu am spus "Ce frumoasa e bratara ta, e minunata". Iar ea a spus "Ia-o tu!". Si-a dat-o jos si mi-a dat-o mie. Deci... minunat! Am si o bratara noua si frumoasa. Repet: ce poate merge prost? NIMIC!
Patru zile... cred ca incep sa-mi fac bagajul...
Hai pa!

Noua.

9 zile pana plec in concediu... iuhuuu!
Hai pa!

AMR 10.

Au mai ramas 10 zile pana plec in concediu. 10. Zece. Doar zece...
De ce pare a fi o vesnicie?
Cel putin aerul conditionat din birou a fost reparat. Macar atat.
Zece. Uf.
Hai pa.

Vineri de cosmar cu tipul de la BCR

S-a stricat aerul conditionat la birou. Trebuie sa spun mai mult? Si e cod galben de canicula....
Am pus un ventilator casat... dar nearuncat inca... pe care nu credeam sa-l mai folosim vrodata. Din pacate, se stie ca peste 32 de grade ventailatorul nu face efect, nu se simte nimic... consuma curent aiurea. E nasol, sunt transpirata ca Badea in emisiune, coatele mi s-au lipit de masa, de pe barbie imi picura transpiratie pe tastatura. Ceva mai scarbos de atat nu cred ca exista. Bleah!
Vreau acasa.... vreau la mare... si mai sunt 2 saptamani pana plec....
Noroc ca a inceput din nou ADPLAY pe IQADS si ma mai distrez un pic. Pentru cine nu stie: e un concurs pe teme de publicitate. In principiu, trebuie sa recunosti reclame (dupa slogan, dupa imagini). E ditractiv, mai ales pentru cine e pasionat de reclame ca mine. Ei bine... si cum ma straduiam eu sa raspund cat mai bine al intrebari ca sa castig un TV LCD (sunt sigura ca nu o sa castig in veci, dar imi place sa particip, hehe) am dat peste o reclama a BCR-ului. Si atunci am avut cateva flash-uri in cap despre reclamele BCR-ului. Apare mereu in tip... ACELASI TIP, probabil un consilier de credit sau un alt angajat. Il vezi pe plaja, la magazinul de animale, pe strada, in sediul bancii (singurul loc unde ar trebui sa fie... hehe) si chiar si in apartamentul cuiva. E mereu prezent peste tot si se baga in seama ceva de groaza.... "Mai bine veniti la BCR..." si altele asemenea. Singura ca ii mai taie din elan e tipa de pe plaja care ii spune ca deja foloseste serviciile pe care le oferea el cu un aer foarte savant... Totusi, se pare ca tipul nu se lasa impresionat si mereu streseaza pe cate cineva! Concluzia mea, dupa analiza detaliata a reclamelor BCR este ca: angajatii BCR sunt ca niste serial killers sau niste obsedati sau niste paparazzi.... te urmaresc toata viata, mereu sa-ti bage pe gat serviciile lor, dupa care mori cu ele in brate pentru ca lucrez in bransa si stiu... e o banca bizara si inchistata.. nu recomand nimanui sa faca afaceri cu ei.
Acestea fiind zise.. va urez weekend placut.. si racoros!
Hai pa!

In caz ca....

... intereseaza pe cineva... NU FUNCTIONEAZA.
Sunt picata in cea mai adanca depresie in care poate pica cineva din cauza unor chestii "superficiale" cum ar fi aspectul fizicului.
In plus ploua. Mereu.
Urasc ploaia, viata mea si tot ce am devenit.
Probabil ca nu voi mai posta nimic pana nu-mi trece depresia. Internetul e locul unde se aduna toti perversii si deprimatii (asa se spune...). Ei bine, ACEASTA deprimata nu vrea sa stea la gramada.
Hai pa.....