Va urez vacanta de Craciun fericita, in caz ca aveti asa ceva. Eu n-am. Deplang vremurile cand lucram la o alta firma si aveam concediu intre sarbatori si impuscam cel putin doua saptamani de stat acasa iarna. Acum nu mai e cazul. Practic stau acasa doar 2 zile, restul sunt weekend-uri si astea nu se pun. Dar stiti cum se zice, nemultumitului i se ia darul. Asa ca ma conformez si ma multumesc cu cat am, mai bine asa decat deloc. Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut un an. A trecut repede, poate prea repede. Chestia aia cu comprimarea timpului mi se parea o tampenie, dar acum parca incep sa cred. E ciudat ca-mi amintesc exact si cum eram imbracata anul trecut de revelion. Dupa un an... de parca ar fi fost ieri. Ciuuudaaat. Ar fi timpul bilantului anual, nu? Ce am facut eu remarcabil anul asta? Chiar nu stiu, nu mi se pare c-am facut ceva. Toate zilele s-au scurs egal, una dupa alta. Desi, remarcabil mi se pare faptul ca am vazut o bucatica din Europa. Desi asta n-a fost meritul meu. A fost integral meritul sotului meu care a planuit in secret iesirea. Am trait emotii nebanuite pentru o persoana atat de blazata ca mine. Nu credeam sa ma impresioneze atat vizitarea unor locuri si vederea unor tari straine. Si totusi am fost ca un copil in parcul de distractii: fericita pana la lacrimi in multe momente. In aceasta calatorie mi-am ragesit spitirul, veselia, bucuria de a trai. Si mi-am setat obiective pentru anul viitor. Asta e extraordinar pentru mine care, in ultimii ani, am invatat sa traiesc clipa si sa nu astept nimic de viitor, sa nu-mi fac planuri. Acum am un scop: sa revin pe meleagurile care mi-au placut cel mai mult si pe care din pacate nu am avut timp sa le explorez. Voi munci, voi fi cuminte, voi strange bani si ma voi intoarce acolo, in locul unde inima mea s-a simtit libera si fericita, la Amsterdam. Acestea fiind spuse, bilantul facut, promisiunile pentru anul nou exprimate, nu-mi ramane decat sa astept si sa ma tot intreb obsesiv inca doua zile ce o sa-mi aduca Mosul.... si da, sa va urez tututor un Craciun fericit si un an nou minunat si special. Sa ne-auzim cu bine! :)
Dupa povestea cu intamplari, am simtit nevoia sa povestesc si cum m-am simtit eu, in sufletul meu, la mare. Pai... in primul rand m-am simtit grasa. Ca orice femeie adica. Acum insa imi dau seama ca acum catva ani aveam o problema psihica, as putea spune, pentru ca si atunci ma simteam grasa, desi nu eram. Macar acuma sunt. Pentru cine nu ma crede.. am 90 de kile... deci SUNT grasa de-adevaratelea. Revenind... m-am simtit deci grasa, si imbracata, si in costum de baie. Chestie poztiva era ca nimanui nu-i pasa, adica n-am simtit sau vazut priviri atintite pe suncile mele, si atunci m-am mai relaxat putin. Apoi m-am simtit "normala". Eu credeam ca nu sunt. Adica nu sunt o persoana perfect normala, sau ce cred ca e normal sa fii la varsta mea. Nu sunt femeia maritata clasica care se preocupa numai de ce sa puna in oala si de curatenia casei si de haine curate la copil si calcate la dunga pentru barbat. Eu sunt genul care inca asculta muzica rock tare cu ochii inchisi si-si imagineaza ca-i la concert, sunt genul care citeste in loc sa stearga praful cu indarjire de dimineata pana seara, sunt genul care nu se imbraca office, desi are o slujba care i-ar cere-o. Ma simt si cred ca sunt un pic boema sau copilaroasa sau naiva, depinde de perceptie. Ei bine, la Vama Veche m-am simtit "normala" in clipa in care am trecut intr-o seara pe langa un grup de tineri si in urma mea (si a grupului meu) am auzit o fata spunand "nici Vama nu mai e ce-a fost... uite si tu ce de lume "normala" p-aici". Eu si ai mei eram "aia normali"... Pe urma m-am simtit batrana, din doua puncte de vedere. Primul punct de vedere are de-a face cu fiica-mea, pe care brusc am vazut-o mare, aproape o domisoara. Ma uitam la ea cum e cocheta in costumul ei din doua piese, cu mugurasii aia de sani si cu atitudini de adolescenta. Si m-am simtit batrana... Daca ea e asa mare... eu cum sunt, nu? Al doilea punct de vedere are de-a ace cu "fluturasii". In cele doua zile in care m-am fatait prin Costinesti am vazut puzderie de tinerei si tinerele (vedeti ca sunt batrana? Cine ar spune asta, daca nu o baba?) care imparteau fluturasi de reclama pentru diverse discoteci din statiune. De obicei, aici la mine la Resita, sunt un candidat perfect pentru impartitorii de "fluturasi" de toate felurile. Daca fac un kilometru pe jos, culeg cel putin 5 bucati pe diverse teme. Ei bine... la mare nu... Desi impartitorii erau din 2 in 2 metri, n-am primit niciunul, ca dovada a faptului ca sunt batrana, si ca tinerii impartitori s-au gandit "ce sa caute babaciunea asta la noi in disco?" Iar in acest moment m-a mai izbit ceva: cine naiba mai spune "disco" in ziua de azi?? Acum discotecile se numesc cluburi, nu? Eh.. batranetile....
Plecarea era programata duminica dimineata la 4. De obicei familia mea e o familie de “mirese” care nu reusesc niciodata sa fie gata la timp, de data asta insa, la ora 4 fix eram cu totii in masina, cu catel si cu purcel si am plecat fix la 4 dimineata de pe loc. De bun augur, m-am gandit eu...
Drumurile din zona mea (Banat)... nasole, nasoale rau de tot. Aveam bagaje multe, unele cladite si in masina pe un loc de la geam, in spate. La fiecare hartoapa pica cate o plasa sau geanta pe noi, cei din spate. In concluzie ma straduiam sa le tin cu mana, peste capul fiica-mii... Dupa vreo 10 minute imi obosise mana, asa ca am protestat. S-a facut un pit-stop si s-au rearanjat bagajele dupa care au fost ancorate cu o curea de la o geanta. Problema rezolvata. Si la drum! Totul mergea super bine, lumea era vesela si reaxata. Brusc, pe la Craiova, sotul meu opreste si sare ca ars din masina. “Ce e?”, intreb. “Apa la motor, fierbe..” Oops. Cumpara niste apa distilata si o pune in motor. Si asa a ramas... din benzinarie in benzinarie pana la Medgidia se oprea sa puna apa la motor. Apa disparea undeva si aia putina care ramanea incepea sa fiarba. Ciudatenia era ca nu curgea afara din motor. Cand ne opream, sub noi se forma nici o balta... Humm...
La Medgidia insa s-a aprins becul de presiune scazuta la ulei. De acolo am plecat pana la Mangalia pe platforma... Super, nu? Asa sa-ti tot incepi concediul....
Oricum, incepusem sa spun despre drumuri... Nasoale la mine in zona, mult mai bune in rest, si mi-au placut autostrazile, mici si numai doua, dar mie imi place sa merg pe autostrada. Cumva ma simt mai in siguranta cand toata lumea merge in aceeasi directie. Pacat ca nu avem mai multe autostrazi... In partea a doua a concediului am avut parte de sute de autostrazi.. faine, faine... E frumos pe autostrada.
Deci, am ajuns in fine la Mangalia, cu platforma. Am sunat la omul cu cazarea (ne-am cazat intr-un apartament cu doua camere. Sfat: cazarea la particulari e mult mai avantajoasa decat la hotel. Conditiile sunt similare, pretul de 4 ori mai mic, in cazul nostru), a venit, ne-am cazat, si am inceput sa ne interesam de un service pentru biata masinuta (care era proaspat iesita din service inainte de plecare...).
Seara, dupa ce am despachetat tot si ne-am linistit putin, am plecat sa vedem marea. E o chestie pe care o fac eu mereu, in ziua cand ajung, trebie sa merg sa vad marea si sa-mi bag un picior in apa. Pacat ca eram ingrozitor de obosita, cu gleznele umflate si fara masina mea draga.
Un sfat: nu luati niciodata taxiul in Mangalia. Nu aveam nici cea mai vaga idee ca plaja din Mangalia era la doar 1 km cel mult de blocul in care eram cazati. Asa ca am luat un taxi si am platit 7 lei scurt.. pentru o distanta pe care o faceam intr-un sfert de ora de plimbare. In fine, asta e, daca nu stii, dai cu banu’!
A doua zi n-am ajuns sa vad marea, decat din nou spre seara, cand am iesit la cina pe o terasa pe mal, deoarece sotul meu era hotarat sa repare masina, asa ca am stat in casa. Asa e el, daca nu mergem toti undeva, nu merge nimeni. Degeaba am spus eu ca e aproape, ca nu vom intra in apa... am ramas acasa in asteptarea lui. Noroc ca-mi luasem de citit...
Pe urma, seara mi-a povestit ce s-a intamplat cu masina pe drum. Era o gaura in garnitura de chiulasa si pe acolo apa care disparea din motor, intra in baia de ulei. Ca atare uleiul s-a stricat, s-a prea diluat si nu mai avea presiunea normala. Nu ma prea pricep, dar cica asta e foarte rau, ca daca insisti sa mergi asa, se gripeaza motorul. Acum, problema era ca schimbarea garniturii de chiulasa e o chestie cica complicata, scumpa si care dureaza. Asa ca, s-a gasit o solutie de compromis, provizorie, si s-a schimbat uleiul si filtrul de ulei, care ziceu la service ca vor mai tine niste sute de kilometri. Asa ca din a treia zi am avut din nou masina, sa ne fataim incolo si incoace. Oricum, spre weekend s-a schimbat si garnitura de chiulasa, asa ca problema s-a rezolvat. Noroc ca aveam cu noi o suma considerabila pentru “neprevazute”. Eram patiti, noua ni se intampla “neprevazute” din astea mereu!
Concluzia primei saptamani a fost ca am ajuns la plaja doar o zi, destul de tarziu si in ziua aia, am stat vreo 4 ore pe plaja la Vama Veche (care intre noi fie vorba, nu mi s-a parut cine stie ce.. oare de ce toata lumea se da in vant dupa Vama, nu stiu... nisipul e incredibil de lipicios, il dai jos de pe tine cu perie de radacina, in apa sunt o tona de piere super ascutite, si nici atmosfera nu mi s-a parut cine stie ce... dar poate sunt eu prea carcotasa sau nu ma pricep... ) timp in care m-am ars ingrozitor desi ma dadeam non-stop cu crema cu factor de protectie. Toti ne-am dat, cu aceeasi crema, dar de prajit m-am prajit doar eu. Nu inteleg de ce, dar asta e. Ca atare, 2 zile n-am mai putut sa ies la plaja, si ne-am plimbat doar prin statiuni, de la un bazar la altul, si am spart o caruta de bani pe tot felul de nimicuri.
Auzisem la TV ca e ieftin sa mananci la mare la autoservire. Eu de obicei nu ma incred in ce aud la TV, dar de data asta era chiar adevarat! Eram patru persoane, din care doua au mancat 2 feluri + salata + paine si doua un fel + salata + paine, si am platit in jur de 50 de lei. Mi s-a parut bine, in comparatie cu un restaurant normal unde am mancat la fel si am platir 150 de lei... 10 lei diferenta mi se pare cam mult!
In saptamana a doua a fost ceva mai relaxant, am iesit de 4 ori la plaja, in rest vremea a fost urata si batea vantul foarte tare de ridica tot nisipul in vazduh.. Ti se parea ca esti prins intr-o furtuna de nisip in Sahara (minus marea, care in Sahara nu se gaseste.. hehe), deci nu am facut plaja, doar ne-am plimbat prin statiuni. Le-am luat la rand si le-am vazut pe toate, mai putin Eforiile. Nu ma intrebati de ce fara ele... pur si implu acolo nu ne-am dus.
La intoarcere, am plecat vineri seara pe la 6, in speranta ca vom prinde drumul liber, cum era cand am venit duminica, dar nu.. era foarte aglomerat, iar eu ma stresez suplimentar cand merg cu masina noaptea. Nu vad prea bine si mi se pare mereu ca vad ciudetenii pe drum si stau tot speriata. In plus, cam de miercuri in saptamana plecarii am prins un virus in gat (pe care il mai am si la ora asta), si ma simteam foarte rau. A fost un calvar drumul ala de 12 ore de condus non-stop. Odata ajunsa casa, nici n-am despachetat, nici nimic, m-am aruncat in pat si am dormit o si o noapre in continuu, m-am trezit, am mancat ceva si apoi am dormit din nou. Nu stiu ce facea familia mea intre timp, sper ca s-au descurcat si ca nu m-au injurat prea mult.
Cand in final m-am trezit, am aflat ca in aceeasi noapte plecam spre a doua destinatie de vacanta, una surpriza, despre care sotul meu nu a vrut sa sufle nici macar un cuvintel, pentru nimic in lume. Asa ca m-am resemnat si am acceptat acesta plecare in necunoscut, despre care va voi povesti in zilele urmatoare.
Concluzie finala a concediului la mare: cam naspa, dar eu iubesc marea, asa ca i-am iertat pietrele ascutite din apa, nisipul lipicios, furtuna de nisip si mancarea scumpa de la restaurant, si i-am promis sa mai trec pe la ea. Doar e vechea mea prietena....
Da, din pacate, gata vacanta. M-am intors cu tolba plina de amintiri, cu aparatul foto plin de poze si cu cel mai scazut chef de munca din cate au existat vreodata. Povestiri din vacanta in posturile urmatoare... momentan trebuie sa ma reobisnuiesc cu ideea ca sunt la birou... Hai pa!
Da oameni buni, e ultima zi de lucru. De azi de la ora 16.00 voi fi oficial in concediu. Imi fac bagajul si duminica dimineata pe la 4.00 plec la mare. La Marea Neagra. Nu sunt o patrioata, n-am fost niciodata, din contra... urasc aproape tarisoara asta, dar daca tot imi e dat sa traiesc in ea si nu pot pleca din diverse motive, apai atunci sa ma bucur de putinele chestii faine pe care le ofera. Cum ar fi Marea Neagra. Mie imi place la noi la mare. Chiar daca unii spun ca e mizerie, ca e plin de manelisti... Ce-mi pasa mie? Unde am mai fost eu era frumos, nu erau nici manele, nici manelisti, si mizeria nu era mai mare decat la greci sau la bulgari. Asa ca merg la noi la mare. Si cu ocazia asta o fericesc si pe Udrea (desi ea n-are nici cea mai vaga idee ca eu o fericesc... desigur, hehe). Saracuta... macar eu sa-i ofer o oaza de bucurie in acesta perioada neagra pentru Domnia Sa... (mai, sper ca se intelege ca-s ironica, nu?). Dar sa o lasam pe Udrea si sa revenim la concediul meu. Drumul o sa fie un calvar pentru mine. Sunt o fire stresata si fricoasa. Mi-e frica de mor de accidente rutiere. Mi-am pierdut un membru al familiei acum doi ani intr-un accident de masina, iar un altrul este grav bolnav pe viata in urma aceluiasi accident. O gramada de vieti au fost intoarse pe dos din cauza acelui accident. Un accident nu afecteaza doar participantii la el, are implicatii mult mai profunde in vietile multor persoane din familia restransa si largita a acelor participanti. Stiu asta din proprie experienta. O experienta amara, pe care as fi preferat sa nu o dobandesc. Oricum, ziceam ca drumul va fi un cosmar pentru ca in Romania se circula cu greu, exista tot felul de soferi de genul... "am carnet de 2 luni dar sunt taticul strazilor si merg cu 200 la ora ca asa vrea muschii mei" sau de genul "am Porche si e pacat sa tin fiara legata de gard, hai sa o forjez sa vad ce poate". Dupa parerea mea acesti indivizi sunt un pericol public. Ca tu mergi linistit cu masina plina de bagaje si oameni (copii), pe banda ta, cu viteza legala si te trezesti ca vine Gigi duru' asta si da in tine pentru ca nu mai putea controla masina la 200 le ora... si te face zob, pe tine si pe toti ai tai.... Mi-e frica, va spun sincer. Cred ca o sa bat matanii cand o sa ma vad ajunsa cu bine, desi nu-s genul credincios. Si pe urma la fel la intoarcere. Stiu ce ar putea spune unii... de ce nu mergi cu trenul.. ca-i mai sigur. Asa e, daca ar fi dupa mine as lua trenul fara sa clipesc. Dar sotiorul meu nu vrea cu trenul, in plus avem cu noi pe bunicul care a ramas cu probleme de la accidentul de care pomeneam mai sus, si pentru el ar fi aproape imposibil sa se urce si sa stea in tren atata timp... Asa ca... Oricum... ideea e ca plec la mare. Iuhuu. Ma bucur, pe bune. Marea e cea mai buna destinatie de vacanta, dupa parerea mea. Am fost la munte anul trecut. N-a fost rau, dar nu se compara cu marea... Sper sa fie vreme buna, sper sa ma distrez cat mai bine, sa ma si relaxez (ca am nevoie), sper sa fie totul ok si pe drum. Speranta moare ultima. Iar eu o resucutez si cand da coltu', asa ca eu cred ca va fi totul excelent. Nu cred ca o sa pot posta ceva in luna august, asa ca ... ne vedem in septembrie. Concediu placut! Hai PAAAAAAAAAAAAAA!
