Vacanta la mare (II)

Dupa povestea cu intamplari, am simtit nevoia sa povestesc si cum m-am simtit eu, in sufletul meu, la mare.
Pai... in primul rand m-am simtit grasa. Ca orice femeie adica. Acum insa imi dau seama ca acum catva ani aveam o problema psihica, as putea spune, pentru ca si atunci ma simteam grasa, desi nu eram. Macar acuma sunt. Pentru cine nu ma crede.. am 90 de kile... deci SUNT grasa de-adevaratelea. Revenind... m-am simtit deci grasa, si imbracata, si in costum de baie. Chestie poztiva era ca nimanui nu-i pasa, adica n-am simtit sau vazut priviri atintite pe suncile mele, si atunci m-am mai relaxat putin.
Apoi m-am simtit "normala". Eu credeam ca nu sunt. Adica nu sunt o persoana perfect normala, sau ce cred ca e normal sa fii la varsta mea. Nu sunt femeia maritata clasica care se preocupa numai de ce sa puna in oala si de curatenia casei si de haine curate la copil si calcate la dunga pentru barbat. Eu sunt genul care inca asculta muzica rock tare cu ochii inchisi si-si imagineaza ca-i la concert, sunt genul care citeste in loc sa stearga praful cu indarjire de dimineata pana seara, sunt genul care nu se imbraca office, desi are o slujba care i-ar cere-o. Ma simt si cred ca sunt un pic boema sau copilaroasa sau naiva, depinde de perceptie. Ei bine, la Vama Veche m-am simtit "normala" in clipa in care am trecut intr-o seara pe langa un grup de tineri si in urma mea (si a grupului meu) am auzit o fata spunand "nici Vama nu mai e ce-a fost... uite si tu ce de lume "normala" p-aici". Eu si ai mei eram "aia normali"...
Pe urma m-am simtit batrana, din doua puncte de vedere. Primul punct de vedere are de-a face cu fiica-mea, pe care brusc am vazut-o mare, aproape o domisoara. Ma uitam la ea cum e cocheta in costumul ei din doua piese, cu mugurasii aia de sani si cu atitudini de adolescenta. Si m-am simtit batrana... Daca ea e asa mare... eu cum sunt, nu? Al doilea punct de vedere are de-a ace cu "fluturasii". In cele doua zile in care m-am fatait prin Costinesti am vazut puzderie de tinerei si tinerele (vedeti ca sunt batrana? Cine ar spune asta, daca nu o baba?) care imparteau fluturasi de reclama pentru diverse discoteci din statiune. De obicei, aici la mine la Resita, sunt un candidat perfect pentru impartitorii de "fluturasi" de toate felurile. Daca fac un kilometru pe jos, culeg cel putin 5 bucati pe diverse teme. Ei bine... la mare nu... Desi impartitorii erau din 2 in 2 metri, n-am primit niciunul, ca dovada a faptului ca sunt batrana, si ca tinerii impartitori s-au gandit "ce sa caute babaciunea asta la noi in disco?" Iar in acest moment m-a mai izbit ceva: cine naiba mai spune "disco" in ziua de azi?? Acum discotecile se numesc cluburi, nu? Eh.. batranetile....