Plecarea era programata duminica dimineata la 4. De obicei familia mea e o familie de “mirese” care nu reusesc niciodata sa fie gata la timp, de data asta insa, la ora 4 fix eram cu totii in masina, cu catel si cu purcel si am plecat fix la 4 dimineata de pe loc. De bun augur, m-am gandit eu...
Drumurile din zona mea (Banat)... nasole, nasoale rau de tot. Aveam bagaje multe, unele cladite si in masina pe un loc de la geam, in spate. La fiecare hartoapa pica cate o plasa sau geanta pe noi, cei din spate. In concluzie ma straduiam sa le tin cu mana, peste capul fiica-mii... Dupa vreo 10 minute imi obosise mana, asa ca am protestat. S-a facut un pit-stop si s-au rearanjat bagajele dupa care au fost ancorate cu o curea de la o geanta. Problema rezolvata. Si la drum! Totul mergea super bine, lumea era vesela si reaxata. Brusc, pe la Craiova, sotul meu opreste si sare ca ars din masina. “Ce e?”, intreb. “Apa la motor, fierbe..” Oops. Cumpara niste apa distilata si o pune in motor. Si asa a ramas... din benzinarie in benzinarie pana la Medgidia se oprea sa puna apa la motor. Apa disparea undeva si aia putina care ramanea incepea sa fiarba. Ciudatenia era ca nu curgea afara din motor. Cand ne opream, sub noi se forma nici o balta... Humm...
La Medgidia insa s-a aprins becul de presiune scazuta la ulei. De acolo am plecat pana la Mangalia pe platforma... Super, nu? Asa sa-ti tot incepi concediul....
Oricum, incepusem sa spun despre drumuri... Nasoale la mine in zona, mult mai bune in rest, si mi-au placut autostrazile, mici si numai doua, dar mie imi place sa merg pe autostrada. Cumva ma simt mai in siguranta cand toata lumea merge in aceeasi directie. Pacat ca nu avem mai multe autostrazi... In partea a doua a concediului am avut parte de sute de autostrazi.. faine, faine... E frumos pe autostrada.
Deci, am ajuns in fine la Mangalia, cu platforma. Am sunat la omul cu cazarea (ne-am cazat intr-un apartament cu doua camere. Sfat: cazarea la particulari e mult mai avantajoasa decat la hotel. Conditiile sunt similare, pretul de 4 ori mai mic, in cazul nostru), a venit, ne-am cazat, si am inceput sa ne interesam de un service pentru biata masinuta (care era proaspat iesita din service inainte de plecare...).
Seara, dupa ce am despachetat tot si ne-am linistit putin, am plecat sa vedem marea. E o chestie pe care o fac eu mereu, in ziua cand ajung, trebie sa merg sa vad marea si sa-mi bag un picior in apa. Pacat ca eram ingrozitor de obosita, cu gleznele umflate si fara masina mea draga.
Un sfat: nu luati niciodata taxiul in Mangalia. Nu aveam nici cea mai vaga idee ca plaja din Mangalia era la doar 1 km cel mult de blocul in care eram cazati. Asa ca am luat un taxi si am platit 7 lei scurt.. pentru o distanta pe care o faceam intr-un sfert de ora de plimbare. In fine, asta e, daca nu stii, dai cu banu’!
A doua zi n-am ajuns sa vad marea, decat din nou spre seara, cand am iesit la cina pe o terasa pe mal, deoarece sotul meu era hotarat sa repare masina, asa ca am stat in casa. Asa e el, daca nu mergem toti undeva, nu merge nimeni. Degeaba am spus eu ca e aproape, ca nu vom intra in apa... am ramas acasa in asteptarea lui. Noroc ca-mi luasem de citit...
Pe urma, seara mi-a povestit ce s-a intamplat cu masina pe drum. Era o gaura in garnitura de chiulasa si pe acolo apa care disparea din motor, intra in baia de ulei. Ca atare uleiul s-a stricat, s-a prea diluat si nu mai avea presiunea normala. Nu ma prea pricep, dar cica asta e foarte rau, ca daca insisti sa mergi asa, se gripeaza motorul. Acum, problema era ca schimbarea garniturii de chiulasa e o chestie cica complicata, scumpa si care dureaza. Asa ca, s-a gasit o solutie de compromis, provizorie, si s-a schimbat uleiul si filtrul de ulei, care ziceu la service ca vor mai tine niste sute de kilometri. Asa ca din a treia zi am avut din nou masina, sa ne fataim incolo si incoace. Oricum, spre weekend s-a schimbat si garnitura de chiulasa, asa ca problema s-a rezolvat. Noroc ca aveam cu noi o suma considerabila pentru “neprevazute”. Eram patiti, noua ni se intampla “neprevazute” din astea mereu!
Concluzia primei saptamani a fost ca am ajuns la plaja doar o zi, destul de tarziu si in ziua aia, am stat vreo 4 ore pe plaja la Vama Veche (care intre noi fie vorba, nu mi s-a parut cine stie ce.. oare de ce toata lumea se da in vant dupa Vama, nu stiu... nisipul e incredibil de lipicios, il dai jos de pe tine cu perie de radacina, in apa sunt o tona de piere super ascutite, si nici atmosfera nu mi s-a parut cine stie ce... dar poate sunt eu prea carcotasa sau nu ma pricep... ) timp in care m-am ars ingrozitor desi ma dadeam non-stop cu crema cu factor de protectie. Toti ne-am dat, cu aceeasi crema, dar de prajit m-am prajit doar eu. Nu inteleg de ce, dar asta e. Ca atare, 2 zile n-am mai putut sa ies la plaja, si ne-am plimbat doar prin statiuni, de la un bazar la altul, si am spart o caruta de bani pe tot felul de nimicuri.
Auzisem la TV ca e ieftin sa mananci la mare la autoservire. Eu de obicei nu ma incred in ce aud la TV, dar de data asta era chiar adevarat! Eram patru persoane, din care doua au mancat 2 feluri + salata + paine si doua un fel + salata + paine, si am platit in jur de 50 de lei. Mi s-a parut bine, in comparatie cu un restaurant normal unde am mancat la fel si am platir 150 de lei... 10 lei diferenta mi se pare cam mult!
In saptamana a doua a fost ceva mai relaxant, am iesit de 4 ori la plaja, in rest vremea a fost urata si batea vantul foarte tare de ridica tot nisipul in vazduh.. Ti se parea ca esti prins intr-o furtuna de nisip in Sahara (minus marea, care in Sahara nu se gaseste.. hehe), deci nu am facut plaja, doar ne-am plimbat prin statiuni. Le-am luat la rand si le-am vazut pe toate, mai putin Eforiile. Nu ma intrebati de ce fara ele... pur si implu acolo nu ne-am dus.
La intoarcere, am plecat vineri seara pe la 6, in speranta ca vom prinde drumul liber, cum era cand am venit duminica, dar nu.. era foarte aglomerat, iar eu ma stresez suplimentar cand merg cu masina noaptea. Nu vad prea bine si mi se pare mereu ca vad ciudetenii pe drum si stau tot speriata. In plus, cam de miercuri in saptamana plecarii am prins un virus in gat (pe care il mai am si la ora asta), si ma simteam foarte rau. A fost un calvar drumul ala de 12 ore de condus non-stop. Odata ajunsa casa, nici n-am despachetat, nici nimic, m-am aruncat in pat si am dormit o si o noapre in continuu, m-am trezit, am mancat ceva si apoi am dormit din nou. Nu stiu ce facea familia mea intre timp, sper ca s-au descurcat si ca nu m-au injurat prea mult.
Cand in final m-am trezit, am aflat ca in aceeasi noapte plecam spre a doua destinatie de vacanta, una surpriza, despre care sotul meu nu a vrut sa sufle nici macar un cuvintel, pentru nimic in lume. Asa ca m-am resemnat si am acceptat acesta plecare in necunoscut, despre care va voi povesti in zilele urmatoare.
Concluzie finala a concediului la mare: cam naspa, dar eu iubesc marea, asa ca i-am iertat pietrele ascutite din apa, nisipul lipicios, furtuna de nisip si mancarea scumpa de la restaurant, si i-am promis sa mai trec pe la ea. Doar e vechea mea prietena....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu