Da, am fost la filmul premiat al regizorului cica resitean.
Am fost super bucuroasa cand am auzit ca se redeschide cinematograful pentru ca mie imi place de mor sa merg la film. Cinematograful a fost renovat in timp record (vreo 2 saptamani) si s-a redeschis. Nu aveam asteptari si pretentii din punctul asta de vedere. Era in paragina si nici acum nu arata cine stie ce, dar macar e cat de cat curat si se poate utiliza. Nu m-au mancat soarecii, nu m-au muscar tantarii.. deci: ok!
Din pacate publicul lasa de dorit, ca si personalul, daca e sa o spun toata.
Pe usa scria clar:"Film interzis persoanelor sub 15 ani." Desigur ca in sala era copii clar sub 15 ani, neinsotiti. O gasca de vreo 4 din astia au nimerit in spatele meu. Dupa vreo 15 minute ajunsesem la conluzia ca unul din ei este orb si unul surd, cel putin, pentru ca ceilalti doi repetau tot ce spuneau personajele, cu voce tare pentru primii doi. Pe deasupra mai puneau si interpretari proprii a ceea ce spuneau personajele, plus intrebari care ramaneau fara raspuns, de genul.. "Ala nu era Finu'?"
In afara de copiii vorbareti, care nu erau numai vorbareti ci si foarte bine dispusi si radeau la fiecare miscare din film (daca un personaj clipea, pentru ei era o ocazie perfecta sa se sparga de ras in gura mare....), cum spuneam, pe langa acesti copii mai erau in sala si bebelusi, cu varste de la 2 luni la 6 luni, cel mult. Trei bebelusi cu sase parinti. Toti veniti in gasca. Normal ca bietii copilasi nu aveau ce face si au inceput sa planga. Nu le gasesc o vina bietilor bebelusi... dar parintii? Puteau sa faca cu schimbul babysitting cu unul din copii su chiar cu 2 si restul maturilor sa mearga la film... nu? Dar asta ar fi prea mult, ar trebui sa gandesti, sa planuiesti, sa dai dovada ca esti un mare strateg... si nu puteam avea asememea pretentii de la tineretul mergator la film si posesor de bebelusi din Resita.
Si acum, piesa de rezistenta.. huliganii! Exact ca pe vremea impuscatului! Tipii aia de 20 si ceva de ani, care stau invariabil in ultimul rand, care se agata de domnisoare venite singure la film si care in mijlocul celei mai duioase sau tensionate faze urla cat ii tin bojocii :"Pup-oooo baaaaa!" si altre strigaturi din folclorul urban.
Nu a lipsit nimic... nici pungile fosnite, nici telefoanele care au sunat, nici oamenii care s-au plimbat prin sala in timpul filmului. Tacamul a fost complet, iar eu am plecat de la film cu o crunta durere de cap, cu jumatate din dialogurile filmului nepricepute din cauza copiilor din spate care-si reperau intre ei replicile de 5 minute in urma, si in general, cu o scarba teribila.
Cand se va civiliza tara asta? Cand?
Sau poate ca n-am inteles eu mesajul filmului... ce fraiera sunt, acum imi dau seama! "Eu cand vreau sa flueier, fluier...."!!! Deci, daca iti vine sa fluieri in timpul filmului... trebuie sa o faci!
Chiar trebuie?
