Metallica

Din lipsa de idei.... postez ceva ce ma unge pe suflet de fiecare data....



"Master of puppets
I'm pulling your strings
Twisting your mind and smashing your dreams"

Adica cam ca in realitatea de zi cu zi. Cine crede ca-i liber sa face ce vrea... sa se mai gandeasca odata...

Februarie

Si a venit si luna februarie iar eu n-am mai trecut pe aici de ceva vreme. Lipsa de idei. In momente ca asta, ma intreb de ce am blog? Ce rost are sa ai un blog daca tot nu scrii in el? Bune intrebari, la care din pacate nu am raspuns. Ii invidiez sincer pe oamenii aia care au idei in fiecare zi, cateodata chiar de mai multe ori pe zi. Incep sa ma indoiesc de inteligenta mea. Am senzatia ca ma tampesc pe zi ce trece si asta nu poate fi bine.
Am vazut si eu de curand Avatar. Nu la cinema, nu 3D, ci o varianta data jos de pe net. E prea mult pentru mine sa merg 100 km sa vad un film si pe urma sa merg iar 100 km ca sa ma intorc acasa de la cinema. Asa ca vad si eu filmele cum pot. Dar macar acum stiu despre ce vorbeste toata lumea. Filmul nu e rau, dar povestea e una clasica, reciclata. De genul... "Dansand cu lupii" in viitor, SF. Dar e ok, peisajele frumoase, povestea romantica. Mi-a ridicat insa o intrebare... Poate nu ma pricep eu asa de bine, dar eu stiam ca focul, ca sa arda, are nevoie de oxigen. Pe Pandora nu prea era oxigen din cate am inteles eu si totusi unde te uitai, la un moment dat, era prin de flacari frumoase, la fel ca pe Pamant. Ei, na... o mica scapare, nu-i asa o problema.
Oricum, mi-a placut filmul si imi imaginez ca in 3D e mai spectaculos si mai frumos.
In rest... nimic, dar chiar nimic. Viata merge mai departe, la fel de plicticoasa.
Vreau sa vina mai repede vara, sa fie ziua lunga, sa ies la plimbare sa mai fac si altceva, nu numai sa stau si sa ma indop sau sa dorm. Sunt relativ deprimata. Dorm mult dar somnul nu ma satisface si ma simt mereu obosita de parca n-as fi dormit deloc. Asta nu e bine deloc. In fine... o sa treaca, cum trece totul pana la urma.
O zi buna va doresc.

Atacul energetic

"Mihaela Geoană a susţinut la Antena3 că liderul PSD a fost atacat energetic in timpul campaniei, ipoteză pe care a avansat-o cu doar o seară inainte chiar Mircea Geoană, transmite NewsIn. "Poate spun un lucru pe care...Cred că a fost atacat energetic foarte mult, erau chiar in sală oameni care lucrau la acest lucru. Nu ştiu dacă e o teorie sau alta (despre teoria flacării violet, n.r.), dar era pur şi simplu paralizat, n-a fost tot timpul, au fost anumite bucăţi, care erau probabil decisive. Cred eu, e o părere personală. Cred că el le-a simţit atunci. Vreau să spun că am simţit foarte mult eu personal, nu aveam energie, nu mă puteam concentra, nu puteam face lucruri, nu eram eu", a spus Mihaela Geoană. "Sincer, eu nu cred foarte mult in lucrurile astea, dar ştiu că s-au intamplat", a adăugat ea, precizand că nu poate insă să-i acuze pe cei de la PDL." - www.ziua.net
OK... cat de penibil sa fii? CAT?
Cam atat am avut de spus pe acesta tema.

Happy Birthday To Me.

Da, e ziua mea azi. Dar de anul asta m-am decis sa nu o mai sarbatoresc ca pana acum si anume cu petrecere si nebunie. Ce mare scofala pana la urma si ziua cuiva? E o zi absolut normala, ma simt absolut normal si la fel ca in toate zilele. Atunci la ce buna toata tevatura? E distractiv cand esti mic, mai primesti un cadou, mai dansezi... Astea, e drept, poti sa le faci si cand esti mare, doar ca atunci iti lasa un gust amar: cand erai mic era dovada ca ai mai crescut, ca devii mai matur si mai responsabil; cand esti deja mare si matur si responsabil e doar dovada ca imbatranesti. Nu ca as fi o nebuna din alea care nu vor sa imbatraneasca, sau care se rusineaza ca au imbatranit, dar pur si simplu nu mai vreau sa sarbatoresc. Si gata.
Asa ca... un "La multi ani" e bine venit, dar uitati cadourile si ideea ca vom bea impreuna, incepand cu anul acesta nu se va mai intampla.
Gata.

Post de inceput de an

Am o lene in oase de nici nu stiu cum sa explic. Totusi, partea buna e ca am inceput anul bine la lucru, adica fara multe lucrari de facut, fara urgente si alte cacaturi din astea stresante. Si in plus am inceput miercuri, iar acum e vineri si iar e weekend. Deci da, imi plac saptamanile care tin numai trei zile.
Postul asta nu are un scop in sine. Practic n-am de comunicat mai nimic. Doar "la multi ani" si "bine ne-am regasit si anul asta, sper sa fie mai bun ca cel trecut (desi pentru mine anul trecut a fost buuun, asta nu ma impiedica sa vreau unul si mai bun anul asta).
Chestia cea mai faina la inceput de an e ca am un pic de entuziasm din ala tamp, naiv. Entuziasm de genul "anul asta o sa fiu mai buna, o sa tin cura de slabire, o sa fumez mai putin si n-o sa ma mai cert cu nimeni. De anul asta voi fi o persoana mai buna pe plan personal si profesional". Cam la 5 secunde dupa ce acest gand imi traverseaza neuronul ma apuca rasul. Haida de... asa am zis si anul trecut, si ce daca? Tot la fel am fost, de ce s-ar schimba ceva anul asta?
Si chiar asa e, nu se schimba nimic, iar daca se schimba, e pur intamplator si eu n-am avut nimic de a face cu schimbarea respectiva. Dar e frumos sa-ti imaginezi ca te-ai putea schimba, ca printr-un efort de vointa ai putea deveni o persona mai buna si mai frumoasa.
Cred ca genul asta de ganduri ne alimenteaza cu energia necesara traiului de zi cu zi. Te uiti in jur si totul e gri, personele sunt rele, totul sau aprope toul merge prost, dar idealismul gandurilor tale te face sa treci peste, sa vezi roz si acolo unde nu e si sa mai apuci si ziua de maine cu mintea cat de cat intreaga. Cel putin la mine cred ca asa functioneaza.
In fine, la muti ani deci si sa ne auzim cu bine si anul asta!

Vacanta de Craciun

Va urez vacanta de Craciun fericita, in caz ca aveti asa ceva. Eu n-am. Deplang vremurile cand lucram la o alta firma si aveam concediu intre sarbatori si impuscam cel putin doua saptamani de stat acasa iarna. Acum nu mai e cazul. Practic stau acasa doar 2 zile, restul sunt weekend-uri si astea nu se pun. Dar stiti cum se zice, nemultumitului i se ia darul. Asa ca ma conformez si ma multumesc cu cat am, mai bine asa decat deloc.
Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut un an. A trecut repede, poate prea repede. Chestia aia cu comprimarea timpului mi se parea o tampenie, dar acum parca incep sa cred. E ciudat ca-mi amintesc exact si cum eram imbracata anul trecut de revelion. Dupa un an... de parca ar fi fost ieri. Ciuuudaaat.
Ar fi timpul bilantului anual, nu? Ce am facut eu remarcabil anul asta? Chiar nu stiu, nu mi se pare c-am facut ceva. Toate zilele s-au scurs egal, una dupa alta. Desi, remarcabil mi se pare faptul ca am vazut o bucatica din Europa. Desi asta n-a fost meritul meu. A fost integral meritul sotului meu care a planuit in secret iesirea. Am trait emotii nebanuite pentru o persoana atat de blazata ca mine. Nu credeam sa ma impresioneze atat vizitarea unor locuri si vederea unor tari straine. Si totusi am fost ca un copil in parcul de distractii: fericita pana la lacrimi in multe momente. In aceasta calatorie mi-am ragesit spitirul, veselia, bucuria de a trai. Si mi-am setat obiective pentru anul viitor. Asta e extraordinar pentru mine care, in ultimii ani, am invatat sa traiesc clipa si sa nu astept nimic de viitor, sa nu-mi fac planuri. Acum am un scop: sa revin pe meleagurile care mi-au placut cel mai mult si pe care din pacate nu am avut timp sa le explorez. Voi munci, voi fi cuminte, voi strange bani si ma voi intoarce acolo, in locul unde inima mea s-a simtit libera si fericita, la Amsterdam.
Acestea fiind spuse, bilantul facut, promisiunile pentru anul nou exprimate, nu-mi ramane decat sa astept si sa ma tot intreb obsesiv inca doua zile ce o sa-mi aduca Mosul.... si da, sa va urez tututor un Craciun fericit si un an nou minunat si special.
Sa ne-auzim cu bine! :)

Ninge

Si pe drum e nebunie. Sau cel putin era cand am plecat eu de-acasa azi dimineata.
Normal ca era, nu? Cine s-ar fi asteptat sa ninga acum, in 15 decembrie? Ca doar traim intr-o tara tropicala!
In fine....
Ideea e ca pana ieri n-aveam nici o senzatie de iarna, de sarbatori. Desi de la intai noiembrie am inceput sa vad beteala si globuri de vanzare, saloane, brazi artificiali si alte acareturi de Craciun, degeaba, nici o senzatie. Nici macar colindele romanesti si straine pe care le aud obsesiv la radio, in magazine si oriunde exista un difuzor nu au avut darul de a-mi induce starea de sarbatori.
Zapada de azi insa... Gata! E oficial, vine Craciunul! Ura!
Ma tot rog de sotul meu de ceva ani buni sa luam si noi ca tot ecologistul un brad artificial. Unul mare si frumos, pe care sa dam bani buni, dar numai o data. Si sa nu mai am de strans ace din covor si la 6 luni dupa Craciun... El nu si nu. Asa ca, anul asta o sa incerc sa-i propun altceva... Ceva de genul asta:



Poate am succes, cine stie. In fond si asta e un brad ecologic, nu?