Lene, dezinteres sau ceva de genul...

Mai tine cineva minte situatia aia particulara din timpul sesiunii, aia in care te afli de cate ori ai de invatat si iti dai brusc seama ca nu poti invata daca nu ai facut inainte curat, daca nu ai gatit, daca nu ai spalat vasele, rufele, geamurile, daca n-ai facut cumparaturi...?
Eu asa eram. Aveam 4 zile la dispozitie sa invat o tona de materie. Ma trezeam de dimineata in ziua 1, puneam cartile si notitele pe birou si ma asezam in bucatarie la o cafea. In timp ce sorbeam cafeaua ma gandeam la cat am de invatat si-mi faceam planul: sunt 14 cursuri in 4 zile, deci daca invat vreo 4 pe zi, imi ramane timp in ultima zi sa mai si repet. 4 cursuri nu pareau multe, totul parea ok. Eram fericita ca am conceput asa un plan bun de bataie. Ura!
Dupa care roteam ochii prin bucatarie si.. dezastru.. vase nespalate! Spalam vasele imediat. Apoi asteptam sa se zvante si le puneam la loc. Hummm.. parca mi se facea foame. Ma uitam in frigider si nu era nimic de mancare. Faceam ceva de mancare. Pe urma trebuia sa spal din nou vase. Humm.. parca geamul asta e murdar... Daca tot m-am apucat de geamuri... le spal pe toate. Vai de mine ce de mizerie pe covoare. Nu-i nimic, aspir. Toata casa (am avut norocul sa fiu studenta la mine in oras si deci sa locuiesc acasa... apartament cu 3 camere, peste 80 mp... covoare peste tot!)
Dupa aspirat covoare mi se parea ca e totul ok, doar ca erau niste rufe de spalat... iar eu nu aveam masina de spalat pe vremea aia, asa ca spalam cu mana. Ma duceam sa intind rufele in balcon si stupoare! Acolo era totul in dezordine.. ca de altfel in toata casa... deeeeci.. ordine peste tot.
Intre timp se facuse seara, nu mai era cazul sa invat, mai ales ca eram rupta de oboseala.
Ziua 2: Descopeream o carte superba, care nu avea nici o legatura cu rezistenta materialelor, evident. Un roman. De dragoste. Am citit 3 pagini si nu m-am mai putut dezlipi.
Ziua 3: Din nou mizerie in casa. Ufff...
Ziua 4: La naiba! Maine e examenul si eu n-am invatat nimic... Citeam ceva in diagonala, nu retineam nimic, si luam un 5 la examen, asta in cel mai fericit caz!
Ei bine... exact asa ma simt acum la lucru. Am de facut o chestie imputita. O am de vineri.... cu termen de predare azi, marti, la ora 16. Inca n-am scris nici o vorba, dar mi s-a parut foarte interesant sa stau la cafea o ora, sa scriu acest post interminabil, sa merg la baie de foarte multe ori, sa caut o dieta pentru ca as vrea sa slabesc putin, sa citesc bloguri, ziare, sa ma pensez, sa-mi fac freza.. orice, doar sa nu ma apuc.
O fi lene, o fi dezinteres, or fi amandaoua combinate... Nu stiu. Stiu doar ca mi-e o lehamite ingrozitoare sa ma apuc sa fac ceva ce nu stiu exact cum se face, ceva ce nu prea inteleg dar un ceva ce ar trebui sa-l pot explica. Si brusc ma simt ca in urma cu 10 ani, cand as fi facut orice numai sa nu ma apuc de invatat.
Cine a spus ca in viata omul evolueaza, a gresit. Eu nu evoluez deloc, eu ma invart in cerc. Si acum sunt iar in punctul ala... punctul cu "sa ne prefacem ca avem ceva foarte important de facut ca sa nu facem ce trebuie facut".
Chestia ma tracaseaza infernal. Imi vine sa plang de nervi si totusi nu pot face nimic. Probabil ca undeva la ora 14 azi ma voi apuca de lucru, si voi face tot ce pot face in 2 ore, dar nu va fi suficient. Nici pe departe. Mi-e sila de mine, de lucru, de birou si de tot ce are legatura cu asta. Vreau acasa. De tot. Casnica. La asta ma pricep, asta nu ma streseaza. Nu mai vreau sa am o cariera, nu mai vreau sa-mi bat capul cu toti ciudatii si cu diverse probleme care-mi fac neuronii sa explodeze. Vreau pace sufleteasca, vreau liniste, vreau altceva.
Uf.

Reclama

... la un cabinet psihologic al unei prietene:
Mihaela Ilia din Resita.

Scoala de blog

Hahahaha. Sunt la liceu, cica.
Eu as fi crezut ca-s inca la scoala primara (probabil ca multe din raspunsuri le-am ghicit... singura de care era 100% sigura e ce "de ce" sta in Timisoara, hehehe).

Isterie

Romania e isterica. Pe bune. E isterica cu gripa porcina, e isterica cu guvernul, e isterica pentru ca nu sunt bani, e isterica din cauza campaniei electorale, s.a.m.d.
Unele isterii sunt relativ justificate, ca cea referitoare la gripa porcina. Cel putin eu ii gasesc o justificare. Chiar daca boala nu e prea grava, se raspandeste usor si daca o ai trebuie sa te izolezi. Daca se imbolnavesc multi, multi vor sta acasa si treaba nu va merge inainte, treaba care si asa e deficitara. Asta ar putea fi o problema.
Isteria cu guvernul nu o inteleg, si nici pe cea cu alegerile. Astea n-ar trebui sa afecteze oamenii de rand, pentru ca, dupa cum am mai spus, parerea mea e ca indiferent cine e in guvern sau cine e presedinte, pentru oamenii normali e acelasi cacat. Scuzati expresia, dar nu se schimba chiar nimic in viata mea sau a ta daca e Basescu sau Geoana, daca e Udrea sau oricine altcineva...
Isteria legata de bani o inteleg perfect insa. Omul trebuie sa traiasca.. cel putin teoretic. Ca mai marii tarii nu impartasesc convingerea mea ca oamenii trebuie sa mai si traiasca, sa mai si manance, sa se mai si imbrace, sa-si mai si plateasca intretinerea, nu numai sa voteze.. pai de asta nu ma indoiesc deloc. Pentru ei important esti doar cand trebuie sa te prosteasca sa mergi sa votezi, sa le asiguri lor traiul, in rest... duca-se naibii fraierii astia, nu?
In fine, ultima isterie e cu vaccinul. Vorbeam si cu mama si ea e de-a dreptul panicata de efectele acestui vaccin anti gripa porcina. Care cica ar fi facut ca sa ne decimeze... daca nu a reusit boala, poate iese cu vaccinul. Nu stiu daca e chiar asa, dar pe net circula niste informatii cel putin alarmante. Nu stiu daca sa fiu speriata sau nu, daca sa ma vaccinez sau nu, daca sa accept sa fie vaccinata fiica-mea la scoala... Dar sa zicem ca ma hotarasc ca nu vreau sa fie vaccinata. Daca e obligatoriu si nu pot refuza si pe urma copilul se simte rau, ce fac?
Si uite asa se mai adauga o isterie si un stres la viata mea deja suficient de stresata.
Privind lucrurile din acest punct de vedere, ajung la concluzia biblica "fericiti cei saraci cu duhul" si la concluzia americana "ignorance is bliss". Cu cat stii mai putin, cu atat ai mai putine incertitudini, cu atat iti faci mai putine probleme si iti pui mai putine intrebari retorice, si deci esti mult mai fericit.
Ignorance is bliss, as vrea sa nu mai fiu bombardata cu tot felul de informatii, mai mult sau mai putin folositoare, si, cateodata, mai mult sau mai putin adevarate.

La multi ani, cred.

Luna asta, acest blog a implinit un an. E deja marisor, gangureste, mai are si cate o zi de varf in care are aproximativ 10 vizitatori. E bine, e foarte bine. Eu sunt multumita. Mai ales ca nu-l scriu pentru "audienta" (desi audienta e magulitoare), il scriu mai mult pentu mine. Stiu ca pare ca vorbesc cu cineva cand scriu, asa e. Vorbesc cu mine in primul rand. De cand ma stiu mi-a placut sa vorbesc cu mine, parca ideile mi se par mai clare, rezolvarile mai usoare atunci cand imi spun ideea cu voce tare, cand o si aud, nu numai o gandesc.
Oricum, la ceas aniversar am vrut sa va spun doar atat: Va multumesc ca ma vizitati, ca ma cititi si sper ca v-a placut, sau ca nu v-a placut.. sper ca ati simtit ceva, indiferent ce. Mai treceti pe la mine, hai pa.

LBG

Cred ca toata lumea a vazut, voluntar sau involuntar, bannerele de campanie ale lui Basecu Traian. De prima data cand am vazut unul mi-a sarit in ochi ceva, si anume ca era scris pe el, citez: "La Bine si la Greu". In urma vizionarii am avut o revelatie. Sa explic: in limba romana, spre deosebire de limba engleza (in titluri in mod special) sau germana (substantivele) de exemplu, cuvintele, indiferent ce ar fi ele, substantive, verbe sau orice altceva, nu se scriu cu litera mare, cu exceptia inceputului de propozitie, numelui propriu si poate ca mai sunt vreo 2 exceptii dar cuvintele scrise cu litere mari in bannerul respectiv nu cred ca intra la capitolul "exceptii". Doar poate daca doresti neaprat ca initiala sa scoate ceva anume in evidenta. Si cred ca acesta este si cazul din bannerul lui Basescu Traian. Literele care-ti sar in ochi imediat sunt: LBG. Acuma... nu stiu altii cum sunt dar mie mi-a venit imediat in cap un cuvant care mie personal nu-mi face cinste, dar care se aplica perfect, vine turnat ca o manusa din cea mai fina piele... politicienilor, si anume LABAGIU. Eu asa am gandit, poate sunt eu rea. Sau poate n-am inteles eu, poate Basecu Traian nu vroia sa se autogratuleze cu apelativul respectiv, poate apelativul ne era adresat noua, votantilor, care daca ne ducem inca sa votam cu asa un personaj nu putem fi altceva decat niste labagii tristi. Ma rog, cel putin asta cred eu. Cine mai are timp sa-l creada pe Base sau pe oricare dintre candidati, daca tot veni vorba, isi merita apelativul respectiv. Eu una am incetat demult sa mai cred in texte alcatuite di fraze sforaitoare de genul:

"Viziunea mea pentru o Românie modernă

Văd o Românie modernă şi asta îmi dă forţa să fiu optimist şi să rămân un luptător.

Văd o Românie puternică formată din români activi şi creativi, o societate, un stat care funcţionează în slujba cetăţeanului.

Văd o Românie încrezătoare în propriile forţe, o ţară construită pe dialog şi valori comune.

Văd o Românie unde cei mulţi sunt cei puternici, în care clasa de mijloc câştigă mai bine şi îşi face vocea auzită.

Văd o Românie cu o economie stabilă şi puternică, în care predomină competitivitatea şi spiritul întreprinzător.

Văd o Românie cu o agricultură europeană şi sate în care locuitorii din mediul rural să aibă parte de aceleaşi şanse ca la oraş. "

Citat de pe site-ul de campanie al lui Basescu Traian.

Asadar... el vede multe, el vede bine, desi n-ai crede. Totusi el vede. Cum naiba de vede numai el si eu nu...? Poate pentru ca ochii lui sunt diferiti de ai mei. Si eu am ochii albastri, ca si el, dar ai meu se uita inainte iar ai lui nu sau cel putin nu tot timpul. Asta a fost o rautate, stiu, dar nu ma puteam abtine.
In fine, ideea e ca nu ma duc la vot, din nou. Nu a reusit sa ma abureasca nici sa merg la referendum. E prosteala pe fata. Daca rezultatul ar fi pozitiv, asta ar insemna ca dragutii de parlamentari sa se mazileasca singuri, si am senzatia ca nimeni nu-i asa de bou sa-si taie singur carac de sub picioare. "Dacat" poate Dorel ala din reclame. Dar parlamentarii nostri nu-s Dorel, au dovedit asta in ultimii 20 de ani. Cand vine vorba de interesul lor sunt cei mai buni si cei mai destepti, in rest nu le pasa, si sincer, la cum cunosc eu poporul roman, nici nu e normal sa le pese. Fiecare pentru el. Ca si Base care ne face labagii in fata si noi nu ne prindem.
GATA. PROMIT SA NU MAI VORBESC DESPRE BASE... in afara cazurilor cand e neaparat necesar... desi inutil. O zi buna sa aveti.

Perioada incarcata

Pfff, ce praf pe aici! Ce panze de paianjen! Daca nici macar eu nu mai trec sa-mi vad blogul, cum sa ma astept sa treca altcineva? Oricum, multumesc celor care au trecut, sunteti niste dulci.
Motivul abesentei? Lesne de inteles din titlu: criza la birou. Criza totala pentru ca e foarte mult de lucru si e deja toamna, afara ploua si concentrarea e scazuta. Asa ca o lucrare care in mod normal mi-ar lua jumatate de zi, acum imi ia o zi da o termin. E naspa, stiu. Dar am observat ca in ultimii ani timpul parca s-a comprimat si trece din ce in ce mai repede, asa ca parca vad ca maine-poimaine e decembrie... iar in decembrie e bine. Vine Craciunul si nu mai trebuie sa vin la lucru pana dupa revelion.
Eh, asta n-ar trebui sa ma fericeasca prea tare. De serbatori, acasa lucrez mai mult decat o fac in mod normal la birou, dar na... e Craciunul, suntem toti acasa, e frumos.
Uf, sa vina odata Craciunul!
Un pupic si sper sa ajung inca anul asta sa va povestesc a doua parte a concediului... cel mai minunat concediu din viata mea de pana acum.