111

111... kg mele de acum. Nu credeam vreodata sa mai trec de 100, dar iata ca s-a intamplat.
Cum am facut? Simplu: am mancat tot ce am vazut in fata, in cantitati cat mai mari. Cica pentru a ma simti mai putin frustrata. Povesti. Ingrasarea ma frustreaza din ce in ce mai tare si am intrat intr-un cerc vicios oribil: mananc ca sa ma simt mai bine dar pe urma ma simt mai rau.
Da, stiu, asta spun toate obezele. Dar e adevarat, chiar asa se intampla.
Dar de unde a plecat totul? Pentru ca in ultimele postari eram fericita, iar acum sunt o grasa frustrata. Pai... a plecat de la faptul ca ma simt inutila. Odata cu sarcina, mi s-au redus posibilitatile de a face diverse lucruri. Am devenit plicticoasa, inutila si urata. Si singura. Ma simt foarte, foarte singura. De aici si frustrarea. Oricat m-as stradui sa fie altfel, momentan nu se poate.
Mai am o luna pana nasc. Sper din tot sufletul ca bebelusul e sanatos, complet sanatos, nu vreau sa regret decizia asta toata viata, nu stiu daca as suporta a stiu ca am distrus o gramada de vieti... aiurea.
Sper sa nu pun mai mult de 3 kile pana la sfarsitul sarcinii.... Nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu le voi da jos dupa.
37, 1.66, 111. Nu sunt premise prea bune. Dupa 30 de ani slabesti mult mai greu. Inaltimea nu ma ajuta deloc. Kilogramele sunt multe. Foarte multe.

Urasc spam-ul si pe aia de-l practica! :( + Urari, ca asa-i frumos

Pe cand ma bucuram si eu ca am trafic... nu ca as tine neaprat la trafic (chiar deloc as spune), dar oricum, e flatenat sa vezi ca cineva a citit si ca s-a gandit sa si comenteze... ei bine, tocmai cand ma bucuram am constatat ca de fapt nu e asa, si ca toate comentariile mele sunt spam (cel putin la ultimul post). Cum ma gasesc frate astia sa-mi puna toate cacaturile lor de reclame care nu ma intereseaza catusi de putin? Ce enervant! Foarte enervant!
Stiu ca as putea sa pun setarea aia... aia enervanta (cam tot asa de enervanta ca spam-ul) cu cuvant de verificare... dar eu stiu ca ma enervez cand o vad pe aia undeva, ca atare.. "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" si nu o pun. Si oricum, nici nu stiu daca ar ajuta la ceva, haker-ii si spam-erii sunt intotdeauna mai smecheri decat sistemele de securitate, ca altfel n-ar mai exista, nu?

In alta ordine de idei... se apropie Craciunul. Sarbatoarea mea preferata. E minunat Craciunul, din punctul meu de vedere. Brad, cadouri, copilul bucuros (la anul, doi copii bucurosi... :) ), miros de sarmale si prajituri, multa munca dar si satisfactie multa cand totul e pregatit, aranjat si frumos. Ca de obicei aproape, nu vom avea zapada anul asta de Craciun, dar parca nu-mi pare rau, daca e mai cald si nu aluneca pot sa mai ies si eu din casa la o plimbare... sa ma relaxez dupa hei-rup-ul din zilele premergatoare sarbatorii.
Eh, asta ar cam fi dragilor... CRACIUN FERICIT SI UN AN NOU SUPERB! (in caz ca nu ne mai "auzim" pana la anul!)

Un fel de...

Tocmai mi-am dat seama ca nu voi mai fi la birou, de la un moment dat, daca totul merge bine, pentru o lunga perioada de timp...
Ar trebui sa schimb atunci numele blogului? Sa nu mai fie "Eu, de la birou", ci "Eu, de acasa" sau "Eu, din parc" sau.... hmmmm.
Viata e frumoasa. Asta sa fie singura mea dilema, numele blogului.

Sa muncim cu drag si spor...

De multa vreme ma tot intreb... de ce unii oameni muncesc fara oprire? Fie ca muncesc la serviciu - stau peste program pana seara, fie ca muncesc casa - chestii de genul curatenie excesiva toata ziulica... Si apoi mi-am dat seama... si eu eram asa ceva vreme in urma. Si stiu si de ce eram asa: nu aveam altceva mai bun de facut cu timpul meu, altceva de facut care sa ma faca sa ma simt implinita. Munca te face sa te simti implinit, e adevarat, dar doar atunci cand viata ta personala e un dezastru. Doar atunci. In rest... viata personala, iubirea, copii, statul pe o banca in parc, cititul unei carti sau ascultatul de muzica sunt, dupa parerea mea, lucruri mult mai importante si care te implinesc mai mult, mai profund. La ce-mi foloseste sa lucrez 10 ore pe zi, sa castig o gramada de bani, daca nu am cu cine sa-i cheltui si nu am nici timp sa gesesc pe cineva, sau daca am pe cineva care sta singur acasa si ma astepata cum il astepta Penelopa pe Ulise... si cand in final ajung acasa sunt epuizata si adorm cu nasul in farfurie.... Si pe urma ma mir ca dupa 2-3 ani asa... el isi gaseste pe altcineva si ma trimite la plimbare...
Noroc ca m-am trezit la timp, noroc ca nu mai sunt cea care am fost. Noroc ca de la ora 14 freamat sa ajung acasa (de fapt, adevarul tot e ca n-as vrea nicicamd sa plec de acasa), noroc ca am mizerie pe covoare si praful nesters ca sa ma cuibaresc in bratele lui o ora, sa ma joc cu copilul una, sa fac ceva bun de mancare care sa ne bucure pe toti.... si nu mai e timp pentru curatenie, nu am niciodata timp pentru ore suplimentare la birou... Am noroc. N-am bani, dar sunt fericita, si asta conteaza cel mai mult.

P.S. Un bebe e pe cale... Burta mea e fericita.

Tacere

Nu-i asa ca-i minunat sa poti sa taci alaturi de o persoana fara sa te simti aiurea? Mie imi place mult chestia asta. Sa stau langa el si sa tacem. O privire sa fie tot ce ne trebuie ca sa intelegem. Sa nu fie neaparat nevoie de cuvinte. Sa simtitm si atat.

Nu mai pot

Nu mai pot cu ploaia, cu norii si cu frigul.
Nu mai pot cu apa rece oprita mai mereu.
Nu mai pot cu orasul care arata ca un mare santier.
Nu mai pot cu vuvuzelele.
Nu mai pot cu arestarea lui Diaconescu.
Nu mai pot cu Bianaca Dragusanu si Adelina Pestritu.

Eu cand vreau sa fiu enervata, merg la film.

Da, am fost la filmul premiat al regizorului cica resitean.
Am fost super bucuroasa cand am auzit ca se redeschide cinematograful pentru ca mie imi place de mor sa merg la film. Cinematograful a fost renovat in timp record (vreo 2 saptamani) si s-a redeschis. Nu aveam asteptari si pretentii din punctul asta de vedere. Era in paragina si nici acum nu arata cine stie ce, dar macar e cat de cat curat si se poate utiliza. Nu m-au mancat soarecii, nu m-au muscar tantarii.. deci: ok!
Din pacate publicul lasa de dorit, ca si personalul, daca e sa o spun toata.
Pe usa scria clar:"Film interzis persoanelor sub 15 ani." Desigur ca in sala era copii clar sub 15 ani, neinsotiti. O gasca de vreo 4 din astia au nimerit in spatele meu. Dupa vreo 15 minute ajunsesem la conluzia ca unul din ei este orb si unul surd, cel putin, pentru ca ceilalti doi repetau tot ce spuneau personajele, cu voce tare pentru primii doi. Pe deasupra mai puneau si interpretari proprii a ceea ce spuneau personajele, plus intrebari care ramaneau fara raspuns, de genul.. "Ala nu era Finu'?"
In afara de copiii vorbareti, care nu erau numai vorbareti ci si foarte bine dispusi si radeau la fiecare miscare din film (daca un personaj clipea, pentru ei era o ocazie perfecta sa se sparga de ras in gura mare....), cum spuneam, pe langa acesti copii mai erau in sala si bebelusi, cu varste de la 2 luni la 6 luni, cel mult. Trei bebelusi cu sase parinti. Toti veniti in gasca. Normal ca bietii copilasi nu aveau ce face si au inceput sa planga. Nu le gasesc o vina bietilor bebelusi... dar parintii? Puteau sa faca cu schimbul babysitting cu unul din copii su chiar cu 2 si restul maturilor sa mearga la film... nu? Dar asta ar fi prea mult, ar trebui sa gandesti, sa planuiesti, sa dai dovada ca esti un mare strateg... si nu puteam avea asememea pretentii de la tineretul mergator la film si posesor de bebelusi din Resita.
Si acum, piesa de rezistenta.. huliganii! Exact ca pe vremea impuscatului! Tipii aia de 20 si ceva de ani, care stau invariabil in ultimul rand, care se agata de domnisoare venite singure la film si care in mijlocul celei mai duioase sau tensionate faze urla cat ii tin bojocii :"Pup-oooo baaaaa!" si altre strigaturi din folclorul urban.
Nu a lipsit nimic... nici pungile fosnite, nici telefoanele care au sunat, nici oamenii care s-au plimbat prin sala in timpul filmului. Tacamul a fost complet, iar eu am plecat de la film cu o crunta durere de cap, cu jumatate din dialogurile filmului nepricepute din cauza copiilor din spate care-si reperau intre ei replicile de 5 minute in urma, si in general, cu o scarba teribila.
Cand se va civiliza tara asta? Cand?
Sau poate ca n-am inteles eu mesajul filmului... ce fraiera sunt, acum imi dau seama! "Eu cand vreau sa flueier, fluier...."!!! Deci, daca iti vine sa fluieri in timpul filmului... trebuie sa o faci!
Chiar trebuie?