111... kg mele de acum. Nu credeam vreodata sa mai trec de 100, dar iata ca s-a intamplat.
Cum am facut? Simplu: am mancat tot ce am vazut in fata, in cantitati cat mai mari. Cica pentru a ma simti mai putin frustrata. Povesti. Ingrasarea ma frustreaza din ce in ce mai tare si am intrat intr-un cerc vicios oribil: mananc ca sa ma simt mai bine dar pe urma ma simt mai rau.
Da, stiu, asta spun toate obezele. Dar e adevarat, chiar asa se intampla.
Dar de unde a plecat totul? Pentru ca in ultimele postari eram fericita, iar acum sunt o grasa frustrata. Pai... a plecat de la faptul ca ma simt inutila. Odata cu sarcina, mi s-au redus posibilitatile de a face diverse lucruri. Am devenit plicticoasa, inutila si urata. Si singura. Ma simt foarte, foarte singura. De aici si frustrarea. Oricat m-as stradui sa fie altfel, momentan nu se poate.
Mai am o luna pana nasc. Sper din tot sufletul ca bebelusul e sanatos, complet sanatos, nu vreau sa regret decizia asta toata viata, nu stiu daca as suporta a stiu ca am distrus o gramada de vieti... aiurea.
Sper sa nu pun mai mult de 3 kile pana la sfarsitul sarcinii.... Nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu le voi da jos dupa.
37, 1.66, 111. Nu sunt premise prea bune. Dupa 30 de ani slabesti mult mai greu. Inaltimea nu ma ajuta deloc. Kilogramele sunt multe. Foarte multe.
