Vacanta de Craciun

Va urez vacanta de Craciun fericita, in caz ca aveti asa ceva. Eu n-am. Deplang vremurile cand lucram la o alta firma si aveam concediu intre sarbatori si impuscam cel putin doua saptamani de stat acasa iarna. Acum nu mai e cazul. Practic stau acasa doar 2 zile, restul sunt weekend-uri si astea nu se pun. Dar stiti cum se zice, nemultumitului i se ia darul. Asa ca ma conformez si ma multumesc cu cat am, mai bine asa decat deloc.
Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut un an. A trecut repede, poate prea repede. Chestia aia cu comprimarea timpului mi se parea o tampenie, dar acum parca incep sa cred. E ciudat ca-mi amintesc exact si cum eram imbracata anul trecut de revelion. Dupa un an... de parca ar fi fost ieri. Ciuuudaaat.
Ar fi timpul bilantului anual, nu? Ce am facut eu remarcabil anul asta? Chiar nu stiu, nu mi se pare c-am facut ceva. Toate zilele s-au scurs egal, una dupa alta. Desi, remarcabil mi se pare faptul ca am vazut o bucatica din Europa. Desi asta n-a fost meritul meu. A fost integral meritul sotului meu care a planuit in secret iesirea. Am trait emotii nebanuite pentru o persoana atat de blazata ca mine. Nu credeam sa ma impresioneze atat vizitarea unor locuri si vederea unor tari straine. Si totusi am fost ca un copil in parcul de distractii: fericita pana la lacrimi in multe momente. In aceasta calatorie mi-am ragesit spitirul, veselia, bucuria de a trai. Si mi-am setat obiective pentru anul viitor. Asta e extraordinar pentru mine care, in ultimii ani, am invatat sa traiesc clipa si sa nu astept nimic de viitor, sa nu-mi fac planuri. Acum am un scop: sa revin pe meleagurile care mi-au placut cel mai mult si pe care din pacate nu am avut timp sa le explorez. Voi munci, voi fi cuminte, voi strange bani si ma voi intoarce acolo, in locul unde inima mea s-a simtit libera si fericita, la Amsterdam.
Acestea fiind spuse, bilantul facut, promisiunile pentru anul nou exprimate, nu-mi ramane decat sa astept si sa ma tot intreb obsesiv inca doua zile ce o sa-mi aduca Mosul.... si da, sa va urez tututor un Craciun fericit si un an nou minunat si special.
Sa ne-auzim cu bine! :)

Ninge

Si pe drum e nebunie. Sau cel putin era cand am plecat eu de-acasa azi dimineata.
Normal ca era, nu? Cine s-ar fi asteptat sa ninga acum, in 15 decembrie? Ca doar traim intr-o tara tropicala!
In fine....
Ideea e ca pana ieri n-aveam nici o senzatie de iarna, de sarbatori. Desi de la intai noiembrie am inceput sa vad beteala si globuri de vanzare, saloane, brazi artificiali si alte acareturi de Craciun, degeaba, nici o senzatie. Nici macar colindele romanesti si straine pe care le aud obsesiv la radio, in magazine si oriunde exista un difuzor nu au avut darul de a-mi induce starea de sarbatori.
Zapada de azi insa... Gata! E oficial, vine Craciunul! Ura!
Ma tot rog de sotul meu de ceva ani buni sa luam si noi ca tot ecologistul un brad artificial. Unul mare si frumos, pe care sa dam bani buni, dar numai o data. Si sa nu mai am de strans ace din covor si la 6 luni dupa Craciun... El nu si nu. Asa ca, anul asta o sa incerc sa-i propun altceva... Ceva de genul asta:



Poate am succes, cine stie. In fond si asta e un brad ecologic, nu?

Fucking LOL!

N-am stiut ca exista asa un cover misto. E chiar mai bun decat originalul.

Deci... 2012

Da, am vazut filmul in weekend.
Am pornit la vizionare cu idei preconcepute, recunosc. Nu am citit nici o recenzie pozitiva, iar cunoscutii care l-au vazut inaintea mea mi-au spus ca e de cacao. Ca efectele sunt spectaculoase, dar ca subiectul e simplist si ca filmul e naspa.
Asa ca am pronit cu handicap, sa zicem asa.
Voi fi scurta. Concluzia e ca mie mi-a placut. De fapt trebuia sa stiu ca o sa-mi placa, mi-a placut si Ziua Independentei. Recunosc ca ma dau in vant dupa super productiile hollywoodiene. Imi plac efectele speciale spectaculoase si exagerate. Pentru ca la urma urmelor, ce e un film? Un film ar trebui sa redea fidel realitatea? Nu cred, de realitate sunt satula, traiesc realitatea secunda de secunda. Un film ar trebui sa fie cu totul altceva, ceva ce nu poti vedea de-adevarat. Nu? Eu, cel putin, asa cred.
Totusi, chiar daca nu reda realitatea, filmul nu trebuie sa fie exagerat de fantastic. De exemplu, doctorul plastician care a luat doar doua lectii de zbor, se suie intr-un avion si zboara mai ceva ca pilotii de MIG profesionisti, fara sa intre in panica vreo secunda macar. Pe urma, eroul principal cade cu masina cu tot intr-o crapatura in pamant din care iese lava si reuseste sa iasa, si pe deasupra salveaza si harta. Asta chiar ca a fost prea de tot, hehe. Dar e un film! Nu se poate sa moara eroul principal in prima jumatate de ora.
Deci, da, au existat si faze care m-au enervat, care mi-au insultat inteligenta, dar in general filmul e ok. Mi-a placut, l-as mai vedea cu placere.
Ce mi-a placut cel mai mult insa a fost atitudinea eroului principal, care contrar asteptarilor, nu vroia sa slaveze toata omenirea. Nu era genul de "action hero" care bate tot si salveaza planeta. Il cam durea in cur de planeta, el vroia sa-si salveze familia, lucru care mie mi-a placut maxim.
Presedintele american insa... s-a sacrificat ca un adevarat ce este el.. haha. Dar nu m-a deranjat prea tare pentru ca e o traditie la americani sa-si sacrifice presedintele in filme. Doar in filme. Cred ca e o dorinta ascusa a americanilor sa-si vada presedintele murind, si cum nu reusesc sa o faca pe bune... il omoara in filme, haha.
Cea mai penibila faza insa mi s-a parut aia cu primul ministru italian care moare rugandu-se la Vatican. Faza aia a fost intr-adevar SF cu totul. In realitate, ala ar fi fost primul pe arca. Si singurul. Dar in fine, e doar un film, scaparile sunt iertate.
Concluzia, din nou: mi-a placut 2012...
Nu ma urati pentru ca mi-a placut cel mai hulit film al anului... hihi.

Cine vrea un cadou de Craciun?

Sau ma rog, de an nou.. hehe.
Am gasit un concurs la care se castiga un mini-laptop. Chiar daca nu e foarte bun, desi ar putea sa fie, simplul fapt ca e cadou deja ma face sa-mi placa!
Ca tot romanul, ma bucur la lucruri pe gratis... asta e, nu ma rusinez sa o spun.
Asadar, desi n-am nimic de castigat din asta, postez linkul paginii cu concursul aici (da click pe cuvant).
S-avem bafta toti! Sarbatori fericite!

Cam gata

Cam asta ar fi. Pentru moment sunt multumita de aspectul paginii, momentan ramane asa.
Astept sugestii totusi.
Toata agitatia era pentru ca ma saturasem de chestia aia cu "account inactive". Aparea la mine si nici macar nu era vina mea. Pana la urma m-am prins de unde vine, era de la tipul care facuse template-ul pe care il avea inainte. Deci, concluzia logica era ca, daca vreau sa scap de chestie, trebuie sa schimb template-ul.
Zis si facut. Problema a fost ca am pierdut tot side-bar-ul, toate gadgeturile. Asa ca mi-a luat ceva vreme sa refac totul.
Dar acum e bine, sunt multumita.

P.S. Nu se poate sa plec in concediu, totusi? Vreau in concediu!!

Under construction

Calm si rabdare. Inca lucrez la aspect. Daca anumire chestii cu care erati obisnuiti nu se regasesc acum, rabdare. In curand totul va fi la loc.
Multumesc. :)

Emanciparea femeilor

Daca as putea sa-i prind pe aia, respectiv alea care au decis ca femeile trebuie sa se emancipeze, le-as rupe picioarele!
Pe bune, nu glumesc. Sunt satula sa fiu o femeie emancipata.
Ce inseamna in ziua de azi sa fii o femeie emancipata? Inseamna sa te duci la lucru si sa lucrezi zilnic de la 8 ore in sus, sa te intorci acasa si sa iei in piept treburile casei de parca pana in acel moment ai fi stat pe o plaja in Caraibe sa te relaxezi, dupa ce termini si cu alea sa te ocupi de copii, si a doua zi sa o iei de la capat. Si sa o tii tot asa pana la sfarsitul zilelor tale.
Ce trebuie sa faca o femeie? Trebuie sa faca tot ce faceau si stramoasele ei mai putin emancipate. Adica sa gateasca, sa faca copii, sa-i creasca, sa spele, sa calce, sa faca curatenie. In plus, trebuie sa se duca la lucru, cot la cot cu barbatii, sa munceasca acolo la fel ca ei, sau cateodata chiar mai mult pentru a avea parte de aceeasi apreciere din partea sefilor, toate astea in scopul nobil de a castiga bani pentru familie. Bani mai putini decat castiga un barbat, pentru aceeasi munca prestata. Femeile emancipate sunt discriminate, cine crede contrariul... treaba lui. O femeie isi gaseste mai greu de lucru si daca e tanara si daca e batrana. Daca e tanara... "poate vrea sa se marite, sa faca copii... si pe urma ma lasa 2 ani cu treaba nefacuta", daca e batrana... "e batrana, nu e frumoasa si o sa vrea sa iasa la pensie". Nu? In final, daca totusi reuseste sa convinga si e angajata, trebuie sa dovedeasca ca a meritat, si sa munceasca ceva mai mult decat colegul ei, eventual sa stea peste program si sa fie si "draguta" cu seful.
Unde sunt vremurile in care femeile stateau acasa si aveau doar grija casei? Unde sunt vremurile in care barbatii erau responsabili cu aducerea banilor in casa, cu bunastarea familiei? Nu mai sunt. Din pacate.
Sunt sigura ca rata divorturilor si a femeilor inselate de barbati ar scadea drastic daca femeile nu ar fi fortate sa fie niste roboti care sa cada extenuate la sfarsitul zilei, tocmai pe cand sotul lor s-ar astepta sa le vada frumoase si dispuse la diverese nebunii nocturne...
Stiu ca multi o sa spuna ca-s o proasta, ca femeile au acum si drept de vot si sansa de a trai singure fara sa depinda financiar de un barbat. Sa va spun parerea mea, pur subiectiva: ma cac pe el de drept de vot. Imi pare rau ca niste oameni au trebuit sa moara ca eu sa am drept de vot. Eu nu vreau sa am drept de vot pentru ca nu am cu cine sa votez. Oamenii aia au murit in zadar, in ceea ce ma priveste. Pacat de ei. Totusi asta nu ma face sa ma duc sa votez cu un bou, doar pentru ca am dreptul, ca pentru dreptul asta au luptat oameni. Nu, refuz sa votez cu boi.
Cat despre traitul singure... nu cunosc nici o femeie singura, fie ca-i nemaritata, fie ca-i divortata, care sa se bucure ca-i singura. Toate vor sa aiba un barbat alaturi, TOATE. Alea care spun minunatul cliseu "mi-e mai bine singura" vor de fapt sa spuna ca nu si-au gasit inca barbatul potrivit, ca inca mai cauta. Si cauta, toate cauta. Oamenii sunt facuti sa stea impreuna, femei cu barbati, sa faca copii si sa fie cat se poate de fericiti.
Singurul lucru pozitiv din emanciparea femeilor pe care-l vad eu e ca putem purta pantaloni. Pantalonii sunt minunati. Dar as renunta imediat la ei, la dreptul de vot si la dreptul de a-mi rupe oasele la munca in favoarea unei vieti tihnite de casnica.
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o lenesa, imi place sa muncesc. Nu-mi place ca trebuie sa muncesc dublu. Pentru ca vin la birou nu ma scuteste nimeni de munca de acasa. Sunt deja extenuata si sunt la jumatatea vietii (sper!). Ce o sa fac in cealalta jumatate, daca deja nu mai pot?