La multi ani, cred.

Luna asta, acest blog a implinit un an. E deja marisor, gangureste, mai are si cate o zi de varf in care are aproximativ 10 vizitatori. E bine, e foarte bine. Eu sunt multumita. Mai ales ca nu-l scriu pentru "audienta" (desi audienta e magulitoare), il scriu mai mult pentu mine. Stiu ca pare ca vorbesc cu cineva cand scriu, asa e. Vorbesc cu mine in primul rand. De cand ma stiu mi-a placut sa vorbesc cu mine, parca ideile mi se par mai clare, rezolvarile mai usoare atunci cand imi spun ideea cu voce tare, cand o si aud, nu numai o gandesc.
Oricum, la ceas aniversar am vrut sa va spun doar atat: Va multumesc ca ma vizitati, ca ma cititi si sper ca v-a placut, sau ca nu v-a placut.. sper ca ati simtit ceva, indiferent ce. Mai treceti pe la mine, hai pa.

LBG

Cred ca toata lumea a vazut, voluntar sau involuntar, bannerele de campanie ale lui Basecu Traian. De prima data cand am vazut unul mi-a sarit in ochi ceva, si anume ca era scris pe el, citez: "La Bine si la Greu". In urma vizionarii am avut o revelatie. Sa explic: in limba romana, spre deosebire de limba engleza (in titluri in mod special) sau germana (substantivele) de exemplu, cuvintele, indiferent ce ar fi ele, substantive, verbe sau orice altceva, nu se scriu cu litera mare, cu exceptia inceputului de propozitie, numelui propriu si poate ca mai sunt vreo 2 exceptii dar cuvintele scrise cu litere mari in bannerul respectiv nu cred ca intra la capitolul "exceptii". Doar poate daca doresti neaprat ca initiala sa scoate ceva anume in evidenta. Si cred ca acesta este si cazul din bannerul lui Basescu Traian. Literele care-ti sar in ochi imediat sunt: LBG. Acuma... nu stiu altii cum sunt dar mie mi-a venit imediat in cap un cuvant care mie personal nu-mi face cinste, dar care se aplica perfect, vine turnat ca o manusa din cea mai fina piele... politicienilor, si anume LABAGIU. Eu asa am gandit, poate sunt eu rea. Sau poate n-am inteles eu, poate Basecu Traian nu vroia sa se autogratuleze cu apelativul respectiv, poate apelativul ne era adresat noua, votantilor, care daca ne ducem inca sa votam cu asa un personaj nu putem fi altceva decat niste labagii tristi. Ma rog, cel putin asta cred eu. Cine mai are timp sa-l creada pe Base sau pe oricare dintre candidati, daca tot veni vorba, isi merita apelativul respectiv. Eu una am incetat demult sa mai cred in texte alcatuite di fraze sforaitoare de genul:

"Viziunea mea pentru o Românie modernă

Văd o Românie modernă şi asta îmi dă forţa să fiu optimist şi să rămân un luptător.

Văd o Românie puternică formată din români activi şi creativi, o societate, un stat care funcţionează în slujba cetăţeanului.

Văd o Românie încrezătoare în propriile forţe, o ţară construită pe dialog şi valori comune.

Văd o Românie unde cei mulţi sunt cei puternici, în care clasa de mijloc câştigă mai bine şi îşi face vocea auzită.

Văd o Românie cu o economie stabilă şi puternică, în care predomină competitivitatea şi spiritul întreprinzător.

Văd o Românie cu o agricultură europeană şi sate în care locuitorii din mediul rural să aibă parte de aceleaşi şanse ca la oraş. "

Citat de pe site-ul de campanie al lui Basescu Traian.

Asadar... el vede multe, el vede bine, desi n-ai crede. Totusi el vede. Cum naiba de vede numai el si eu nu...? Poate pentru ca ochii lui sunt diferiti de ai mei. Si eu am ochii albastri, ca si el, dar ai meu se uita inainte iar ai lui nu sau cel putin nu tot timpul. Asta a fost o rautate, stiu, dar nu ma puteam abtine.
In fine, ideea e ca nu ma duc la vot, din nou. Nu a reusit sa ma abureasca nici sa merg la referendum. E prosteala pe fata. Daca rezultatul ar fi pozitiv, asta ar insemna ca dragutii de parlamentari sa se mazileasca singuri, si am senzatia ca nimeni nu-i asa de bou sa-si taie singur carac de sub picioare. "Dacat" poate Dorel ala din reclame. Dar parlamentarii nostri nu-s Dorel, au dovedit asta in ultimii 20 de ani. Cand vine vorba de interesul lor sunt cei mai buni si cei mai destepti, in rest nu le pasa, si sincer, la cum cunosc eu poporul roman, nici nu e normal sa le pese. Fiecare pentru el. Ca si Base care ne face labagii in fata si noi nu ne prindem.
GATA. PROMIT SA NU MAI VORBESC DESPRE BASE... in afara cazurilor cand e neaparat necesar... desi inutil. O zi buna sa aveti.

Perioada incarcata

Pfff, ce praf pe aici! Ce panze de paianjen! Daca nici macar eu nu mai trec sa-mi vad blogul, cum sa ma astept sa treca altcineva? Oricum, multumesc celor care au trecut, sunteti niste dulci.
Motivul abesentei? Lesne de inteles din titlu: criza la birou. Criza totala pentru ca e foarte mult de lucru si e deja toamna, afara ploua si concentrarea e scazuta. Asa ca o lucrare care in mod normal mi-ar lua jumatate de zi, acum imi ia o zi da o termin. E naspa, stiu. Dar am observat ca in ultimii ani timpul parca s-a comprimat si trece din ce in ce mai repede, asa ca parca vad ca maine-poimaine e decembrie... iar in decembrie e bine. Vine Craciunul si nu mai trebuie sa vin la lucru pana dupa revelion.
Eh, asta n-ar trebui sa ma fericeasca prea tare. De serbatori, acasa lucrez mai mult decat o fac in mod normal la birou, dar na... e Craciunul, suntem toti acasa, e frumos.
Uf, sa vina odata Craciunul!
Un pupic si sper sa ajung inca anul asta sa va povestesc a doua parte a concediului... cel mai minunat concediu din viata mea de pana acum.

De ce?

Ma intreb deseori dupa ce deschid gura sa spun cate ceva "dar de ce m-am trezit vorbind acum? Ce imi da dreptul sa spun una si alta despre unii si altii?". Si imediat dupa imi promit in gand sa nu mai fac. Ma urasc de moarte cand fac afirmatii de genul celei facute azi de dimineata, cand citind ziarul am zarit pe ultima pagina o duduie (vezi? iar nu ma pot abtine!!) - intermezzo: in minunatul si sterilul ziar local, apare pe ultima pagina in fiecare zi o domnisoara (vezi ca pot sa spun si frumos?), cateodata alta, cateodata aceeasi, care ne explica cum se numeste dansa si che pasiuni are - acestea din urma fiind invariabil modelingul si dansul), fine intermezzo - care de cele mai multe ori are fata de... traseista. Asta am spus si azi de dimineata: "Ia ce fata de traseista are si asta de azi". Imediat dupa am regretat. Si m-am uitat mai bine la ea. Era blonda, relativ supla, adica era ok, nu o slabanoaga din alea de se poarta acum, machiata, coafata, ce-i drept, imbracata cam sumar si cu fundul la vedere, dar nu era o tipa urata.
Eu, pe de alta parte, sunt o fiinta odioasa. Arat naspa, sunt grasa, nu ma aranjez deloc, ma imbrac in prima chestie care-mi cade in mana dimineata si indiferent cum sta chestia pe mine, asa ies din casa. Deh, efectele depresiei post concediu... Ideea e ca din punct de vedere al aspectului nu ma ridic nici la degentul mic de la picior al domnisoarei din ziar. Si atunci ce imi da mie dreptul sa spun ca tipa arata ca o traseista? As gasi ca e justificata afirmatia daca eu as fi un model de frumusete si eleganta... dar nu sunt. Si atunci?
Ei bine, raspunsul cred ca-i previzibil si foarte simplu: e invidia. Orice femeie care arata mai bine ca mine trebuie infierata, trebuie pusa la zid si etichetata cu tot felul de apelative denigratoare, chipurile ca sa ma simt eu superioara si oarecum mai bine. E o actiune pe care o fac involuntar, dar de care imi dau seama imediat dupa ce s-a produs. Si regret. Si mi-e ciuda pe mine ca am ajuns o frustrata din aia care nu suporta nimic, careia ii pute tot, care nu poate trai decat daca barfeste pe toata lumea, care face comentarii de domnisoara batrana.
Cum sa fac sa nu mai fac asta? Trebuie sa ma concentrez, sa ma mobilizez si sa incerc sa nu mai fiu bitch tot timpul. Domnisoara din ziar nu are nici o vina ca arata mai bine ca mine, nu ea m-a facut sa ajung ceea ce sunt azi, asadar de ce ar trebui sa o scuip eu cu venin? Da, buna intrebare. Si totusi nu ma pot abtine, de ce?

Asa simteam si eu....

... aveam nevoie doar de o confirmare!